Recenzii filme si carti

Prima parte aici.

2. Cesare Pavese

Cesare Pavese s-a nascut la 9 septembrie 1908 in satul Santo Stefano Belbo din Piemont unde parintii sai se aflau in vacanta, ei locuind mai mult la Torino. Orfan de tata de la o varsta frageda ramane cu o mama sevara si catolica. Incepand cu anul 1926 urmeaza Universitatea de Litere din Torino unde isi descopera pasiunea pentru limba engleza si literatura anglofona. Traduce romanul lui Herman Melville, Moby Dick. Si-a pregatit teza de doctorat asupra lui Whitman. La inceputul anilor 1930 a continuat sa citeasca literatura in limba engleza, de la Lewis, Hemingway, Lee Masters pana la Cummings, Lowell, Anderson etc. In 1931 i-a aparut prima sa traducere: Domnul nostru Wrenn de S. Lewis. In aceslasi an Pavese  a scris prima poezie din ciclul Lavorare stanca (Munca oboseste). In 1933 i-a aparut traducerea in limba italiana a romanului lui James Joyce Portrait of an Artist as a Young Man realizata de Pavese.

Citeste continuarea »

Epoca imperiilor, de Robert Aldrich
Editura All, Bucuresti, 2008

Puteti cumpara cartea acum, de pe site-ul Editurii All.

Impresionanta si masiva lucrare coordonata de istoricul australian Robert Aldrich Epoca imperiilor [1] reprezinta o succinta trecere in revista a istorie a treisprezece state moderne si contemporane care au cunoscut in epoca moderna si contemporana dezvoltari imperial-coloniale.  Au fost lasate de o parte imperiile asiatice (cel chinez, japonez, siamez etc.) si s-a preferat concentrarea asupra imperiilor coloniale europene (Anglia, Franta, Olanda, Spania, Portugalia, Belgua, Italia, Germania, Austro-Ungaria )  sau influentate, intr-un fel sau altul, de Europa (cel otoman, cel rusesc si cel american). Dar care este definitia unui imperiu in conceptia coordonatorului? „Imperiul nu este un termen usor de definit, desi poate fi privit, in esenta, ca o forma de guvernare a unui anumit grup aflat in centrul vietii politice, asupra unei serii diverse de tari si popoare diferite, adesea indepartate, guvernare  exercitata in general ca urmare a cuceririi militare. (…)Imperiul reprezinta unul dintre termenii cheie in istoria omenirii si urmarirea originilor sale implica o reintoarcere la cele mai vechi epoci istorice.”[2]

Citeste continuarea »

1. Carlo Levi

Carlo Levi s-a nascut in anul 1902 într-o familie bogata de evrei italieni în capitala Piemontului, industrialul oras Torino. La universitatea aceluias oras a studiat si medicina, facultate absolvita in anul 1924. In ciuda acestei specilzari el nu a practicat-o decât sporadic, mai ales în recluziunea sau lucaneză, dedicându-se ulterior mai ales picturii si activitatilor cu caracter politic. In anul 1929 tanarul Levi a întemeiat impreună cu bunul său prieten Nello Roselli mişcarea antifascista Giustizia e Liberta, grupare care a reprezentat o buna bucata de vreme cea mai importanta mişcare antifascista din interiorul Italiei, spre deosebire de grupările antifasciste care preferasera exilul (fuorusciti), mai ales in Franţa, formate din comunişti, socialişti şi liberali. Mişcarea întemeiata de Levi si Roselli era o continuare a unor grupări de tineri intelectuali, formate inaintea confiscarii puterii de catre Mussolini, care analizau esecul ideilor socialiste in Italia. Cel care a catalizat aceste grupari a fost Piero Gobetti cu cartea sa “Revoluţia liberala”. Citeste continuarea »

Ultimele o suta de zile, de Patrick McGuinness
Editura Polirom, Colectia Biblioteca Polirom, Iasi, 2012
Traducere şi note de Ana-Maria Lişman

Puteti cumpara cartea acum, de pe site-ul Editurii Polirom.

Patrick McGuinnes este un scriitor puţin cunoscut în spaţiul cultural românesc sau, cel puţin, a fost până la publicarea volumului „Ultimele o sută de zile”. Născut tocmai în Tunisia în 1968, mama lui fiind belgiancă francofonă, iar tatăl său cetăţean britanic cu decendenţă irlandeză, după cum numele său o relevă indubitabil, a crescut şi trăit în Venezuela, Iran, Anglia, Belgia şi România, experienţa pe care a folosit-o pentru a publica anul trecut primul său roman The Last hundred days care a cunoscut un relativ succes în spaţiul anglofon, fiind răsplătit chiar cu prestigiosul premiu britanic Costa Book Awards. Traducerea rapidă a lucrării în limba română rămâne lăudabilă căci ne oferă posibilitatea de a ne privi trecutul recent în oglindă. Însă este această oglindă una autentică sau doar tremuratul unei ape care, ştim bine, distorsionează imginea celui care se oglindeste? Citeste continuarea »

Prima parte aici.

4. Mondializarea in conceptia lui Revel

O alta tema recurenta in discursul lui Revel este mondializarea, temă conexă criticii stângismului, demistificării antiamericanismului şi ştergerii de parf a liberalismului. Mondializarea este analizată de către Revel din aceeasi perspectiva necrutatoare, demolatoare de mituri si prejudecati stângiste atât de prezente în opinia publică vestică (si mai ales franceză). Fenomenul antimondialist este reprezentat de o “O masă fluctuantă de câteva sute de mii de manifestanţi (care) îşi compensează astfel frustrarea de a fi eşuat în edificarea tuturor socialismelor şi tuturor revoluţiilor. Aceşti revoluţionari fără revoluţie nu au nici un program inteligibil care ar putea înlocui mondializarea. Scoţând sloganuri, au impresia că gândesc. Devastând oraşe si incercand sa impiedice derularea unor intalniri internationale au iluzia ca actioneaza. O altă convingere care este comună atât revoluţionarilor de la 68’ cât şi antimondialiştilor de azi este faptul că manifestanţii din stradă au mai multă legitimitate decât guvernanţii aleşi.” Citeste continuarea »

1. Introducere

Născut în 1924 la Marsilia, Jean François Revel a fost elevul faimoasei Ecole Normale Superieure din Paris până în anul 1943. A participat la Rezistenţă, şi după cel de al doilea război mondial şi-a luat licenţa în filozofie. A predat aceasta materie  la Institutul Francez din Mexico, la cel din Florenţa, apoi la Lille şi Paris. În 1963 a părăsit cariera didactică, iar din 1966 a devenit editorialist la L ‘Express, revistă al cărei director a fost din 1978 până în 1981. Membru al Academiei Franceze din 1997. Personalitate de marcă a politologiei europene, prezenţă constantă în jurnalistica politică, Jean-François Revel şi-a dobândit celebritatea mondială o dată cu eseul Ni Marx ni Jesus (1970). I-au urmat volumul Pourquoi des philosophes? (1975). În 1976 a publicat bine cunoscuta La Tentation totalitaire, iar în anul 1981, odată cu ajungerea la putere în Franţa a Partidului Socialist şi a lui François Mitterand i-a aparut volumul “La grace de l’etat” cărţi care, împreună cu alte două titluri de succes din bibliografia sa – Comment les democraties finissent (1983) si La Connaissance inutile (1990) (aparută la Humanitas sub titlul Cunoaşterea inutilă, în 1993), statuează definitiv prestigiul autorului în ansamblul ştiinţelor politice contemporane. Citeste continuarea »

Psihoterapie & Consiliere Gestalt, de Phil Joyce & Charoltte Sills
Editura Herald, Colectia Psihoterapia, Bucuresti, 2010
Traducere de Brandusa Popa

Puteti cumpara cartea acum, de pe site-ul Editurii Herald.

Volumul “Psihoterapie si consiliere Gestalt” urmareste stadiile unei calatorii terapeutice, de la prima intalnire si construire a relatiei, trecand prin desfasurarea procesului, pana la incheierea terapiei. Dar ce este terapia Gestalt?  “O practica Gestalt corecta poate fi descrisa de urmatoarele patru caracteristici:
-O metoda fenomenologica, bazata pe atentia la experientele ce emerg aici si acum si pe principiul paradoxal al schimbarii;
-O relatie dialogica;
-O perspectiva holistica, bazata pe teoria campului;
-O atitudine creativa si experimentala, in viata si in procesul terapeutic”. Citeste continuarea »

Nehotaratii sorti ai bataliei, de John Steinbeck
Editura Polirom, Colectia Biblioteca Polirom, Iasi, 2012

Puteti cumpara cartea acum, de pe site-ul Editurii Polirom.

Recunosc, am avut o slabiciune pentru John Steinbeck si romanele sale din mai multe motive, dintre care, acum, as enumera atat stilul literar lizibil, usor de citit atat in limba romana, cat si in franceza sau engleza (majoritatea cartilor lui le-am citit fie in traducerile lor franceze, fie in engleza, din perioada geneveza a existentei mele), inteligibil, direct, atat de tipic american, cat si pentru ca in mai toate cartile sale este prezenta, intr-o forma sau alta, America, un continent care continua sa ma fascineze si pe care, prin cartile lui, incercam sa-l inteleg, lasand la o parte tonele de prejudecati facile, adevaruri mestecate de ceilalti, de cei care intotdeauna stie mai bine. Citeste continuarea »

Roumanie, capitale… Paris, de Jean-Yves Conrad
Editions Oxus, Paris, Collection «Les étrangers de Paris»

Prima parte aici.

Elena Vacaresco (1864-1947), s-a nascut la Bucuresti intr-o familie de poeti si diplomati. Numita domnisoara de onoare a reginei Elisabeta (Carmen Sylva), s-a indragostit de printul-mostenitor Ferdinand. In ciuda faptului ca dragostea i-a fost impartasita, regele Carol I s-a opus cu violenta uniunii celor doi spunandu-i lui Lascar Catargiu, in franceza, “C’est un enfantillage”(“e o copilarie”), chiar daca regina Elisabeta a sustinut aceasta legatura. In 1916 s-a stabilit definitiv la Paris. In 1886 a publicat la Paris primul volum de poezii “Chants d’Amour” urmat de volume de traduceri din Carmen Sylva, romane, volume de poezie. Elena Vacarescu a fost alaturi de Nicolae Titulescu reprezentanta Romaniei la Societatea Natiunilor din momentul infiintarii ei. A devenit ofiter al Academiei Franceze, comandor al Legiunii de Onoare, a primit marea cruce a Coroanei Romaniei. In 1925 a fost aleasa membru corespondenta al Academiei Romane. Citeste continuarea »

Roumanie, capitale… Paris, de Jean-Yves Conrad
Editions Oxus, Paris, Collection «Les étrangers de Paris»

În anul 2003 a apărut la editura pariziana Oxus în colecţia coordonată de către Basarab Nicolescu una dintre cele mai interesante cărţi editate în spaţiul francofon in ultimul timp având ca subiect România: “Roumanie, capitale…Paris” scrisă de Jean-Yves Conrad, cu subtitlul explicativ “guides des promenades insolites sur les traces des Roumains céelèbres de Paris.”[1] Editura Oxus a publicat deja cinci lucrări biografice despre românii din Paris, despre Benjamin Fondane, Victor Brauner, Gherasim Luca, Emil Cioran si Mircea Eliade. La aceeaşi editură se află în pregătire alte cărţi despre românii celebri care au trait si creat în Franţa, mai ales la Paris, precum Constantin Brancusi, Eugen Ionesco, Tristan Tzara sau Panait Istrati si care vor aparea in acest an.

Autorul recunoaşte în prefaţa cărţii că unul dintre motivele care l-a determinat să scrie aceasta carte îl constituie şi  “l’injustice manifeste qui a accablé et accable encore la Roumanie dans mon pays.” (vechile stereotipuri cu cerşetori, case de copii, politicieni corupţi şi ex-comunişti)[2]. Un altul este dorinţa autorului de a reda românilor si româncelor din întreaga lume mândria de a fi român, astfel încât ei sa nu mai simta niciodată inconvenientul de a te naşte român, dupa cum spunea Emil Cioran. Citeste continuarea »