Filme si carti

Recenta lansare a filmului The Iron Lady, succesul, calitatea interpretării celebrei actriţe Meryl Streep, dar şi controversele iscate de figura fostului premier britanic Margaret Thatcher reprezintă un bun prilej pentru a retrasa coordonatele unuia din cele mai dificile dosare cu care The Iron Lady a avut de-a face, cel irlandez, departe de spectaculoasa intervenţie în războiul Falkland/Malvinelor. Această problematică fusese pe agenda fiecărui prim-minstru britanic care-i precedase în funcţie şi avea să constituie o provocare pentru încă doi, unul conservator, John Major şi unul laburist, Tony Blair. Citeste continuarea »

The Way Back (2010)
Regia: Peter Weir
Distributia: Jim Sturgess, Ed Harris, Colin Farrell, Mark Strong, Saoirse Ronan, Dragos Bucur

Am aflat de aparitia acestui film relativ recent, din interesantele articole pe care le publica Bogdan Calinescu, corespondentul sui-generis al revistei iesiene TIMPUL (Note inutile, parca)  si mi-am zis ca este imperativ sa-l vad si eu. Nu stiu sa fi fost difuzat prin reteaua de cinematografe de prin mall-urile patriei, singura sansa acceptabila de a mai vedea vreun film altundeva decat in fata propriului televizor (plasmatizat sau nu). Intr-adevar, cum nota si Bogdan Calinescu, cinematografia occidentala si cu precadere cea americana s-au axat cu predilectie si obstinatie,  mai degraba asupra Holocaustului decat Gulagului sovietic si a micilor gulaguri exportate peste tot unde regimul totalitar comunist a pus piciorul. Citeste continuarea »

Pe 26 ianuarie s-au implinit nouazeci si patru de ani de cand s-a nascut celebrul personaj care si mort pare a nu se desparti de poporul lui drag. S-a organziat chiar si o licitatie cu tot felul de cadouri exotice primite de celebrul cuplu prezidential in urma vizitelor de lucru si de stat.  Daca ne-am obisnuit cu bocetele unor nostalgici langa mormintele celor doi din cimitirul Ghencea, nostalgici care isi fac cruci, aduc sobor de preoti ( o culme a abertiei) intr-o incercare postuma de a le descoperi latura umana, democrat-crestina, un evenment de o cu totul alta natura a avut loc intr-unul din cluburile de fite din Capitala: o petrecere avand ca tematica regimul comunist si, dat fiind speranta patronului de a face un profit cat mai mare, aducand in local, la clubareala, fosti pionieri ai Patriei. Tinuta obligatorie era chiar cea de pionier. Animatoarele aproape adolescente au adoptat tinuta pioniereasca transformata, spre a fi cat mai sexy-trendy: daca s-au gasit camasi albe la care au fost atasate celebrele cravate rosii, fustele negre, plisate erau insa scandalos de scurte, lasand sa se intrevada pulpa pana sus-sus (Lenuta ar fi facut cu siguranta infarct daca ar fi vazut o astfel de desacralizare). Citeste continuarea »

“Ceea ce e interesant în cazul lui Geo Bogza este transformarea poetului de avangardă, non-conformist şi provocator, târât prin tribunale şi băgat prin puşcării pentru îndrăznelile sale de viziune şi limbaj, la interval de numai un deceniu, într-unul din cei mai jenanţi cântăreţi ai vremurilor noi. Sigur, putem presupune că înclinaţiile sale de gazetar de stânga l-au condus în această direcţie. Sau oportunismul, răspândit la scriitorul român mult mai generos chiar decât talentul, că doar românul e foarte talentat, ba încă şi născut poet.”[1] O altă explicaţie ar putea fi şi dorinţa lui Bogza de a se răzbuna pe vechea Românie care-i făcuse atâtea necazuri. Venise vremea plătirii unor poliţe reale sau imaginare! Iar în mod simbolic, una dintre ele avea sa o plătească Bogza prin cea mai penibilă şi relativ puţin cunoscută carte scrisă de el: “Meridiane sovietice”, volum tipărit la Editura de stat pentru literatură şi artă (celebra în epocă ESLA) in anul 1953 care marca un punct de cotitură în partea din Europă dominată de comunism prin moartea, mult aşteptată a lui Stalin, dar şi grevele muncitoreşti din RDG şi Polonia. Citeste continuarea »

George Bernard Shaw rămâne unul din cei mai prolifici autori ai literaturii anglofone, chiar dacă s-a născut la Dublin unde a trăit primii douăzeci de ani, la aceasta contribuind, fără îndoială, şi longevitatea sa deosebită căci Shaw a trăit între anii 1854-1950. În cei 96 de ani de viaţa a scris zeci de mii de pagini (63 de piese, nenumărate nuvele, eseuri, reportaje, articole şi peste 250.000 de scrisori!!) talentul literar fiindu-i recunoscut prin decernarea Premiului Nobel pentru Literatura în 1925. Iniţial a fost tentat să refuze premiul, nedorind o recunoaştere publică însă, la insistenţele soţie sale, l-a acceptat în numele Irlandei. Umbra care l-a însoţit în cea de a doua parte a vieţii sale venea de la Răsărit (nu numai soarele vine de la răsărit!), din Uniunea Sovietică. Atracţia sa pentru socialism pre-data cu mult Revoluţia bolşevică din 1917. În 1884 îl regăsim pe Shaw membru al Fabian Society, o asociaţie cu o componenţă foarte chic burgheză care dezvolta idei socialiste. Cum de la socialism la comunism nu este o distanţă atât de mare şi Bernard Shaw a sărit pârleazul, un fenomen destul de larg răspândit în perioada interbelică. Fiindu-i solicitat la sfârşitul anilor 1920 să redacteze un articol despre comunismul din Rusia pentru celebra Encyclopaedia Britannica, Shaw a refuzat, afirmând că experimentul încă nu era terminat. În anul 1928 în Ghidul Femeii Inteligente a sfârşit prin a lauda sistemul comunist pentru cel mai bun plan conceput pana atunci de distribuire a bunurilor şi serviciilor, spre deosebire de cele ale harababurii capitaliste. Viziunea sa era pur utopică. “Este de datoria noastră publică să ne asigurăm că fiecare va avea la fel de mult şi în nici un caz mai mult sau mai puţin decât alţii.” Citeste continuarea »

Mă întreb de ce mass-media românească merită atât de multă atenţie, de ce analiza tendinţelor ei poate răspunde mai bine decât orice raport, mai mult sau mai puţin ştiinţific, care ar răspunde la eterna întrebare legată de starea naţiunii. Această dilemă se aplică tuturor popoarelor din lume (poate mai puţin celor din Africa Subsahariană) care, de bine, de rău, au intrat într-o altă era comunicaţională, o altă etapă de interconectare atât la fluxurile informaţionale universale cât şi la una de formare a unei coeziuni interne. Viteza transmiterii informaţiei nu putea să nu schimbe ceva din mersul omenirii. Acest impact fulgerător scoate la iveală fidel tarele şi reflxele popoarelor. În general mass-media românească este foarte puţin interesată de ceea ce se întâmplă în lume. Doar Uniunea Europeană mai captează din când în când interesul media pentru scurte perioade de timp, când mai are loc vreo criză financiară sau când un smintit se apucă să tragă cu arcul prin piaţă. Ştirile din lumea larga mai interesează doar dacă formează un cocktail de exotism şi senzaţional. Citeste continuarea »

Ne gasim in fata unui nou concurs oferit de site-ul nostru. Premiile sunt 3 exemplare din noul volum al colegului nostru, Codrut Constantinescu, “In labirint sunt umbre si lumini”, aparut in acest an la Editura Vremea.

Despre carte:

In volumul In labirint sunt umbre si lumini, Codrut Constantinescu surprinde franturi din viata rudelor sale, dar si din copilaria si adolescenta proprii. Autorul transcrie numeroase scrisori, articole sau documente din alte timpuri pentru a reconstitui lumea din vremea strabunicilor, bunicilor si parintilor sai, un trecut catre care priveste cu nostalgie.

Despre autor:

Codrut Constantinescu a absolvit Facultatea de Istorie din cadrul Universitatii Bucuresti si are o bogata activitate publicistica – articole, studii, comentarii în ziare locale, în revistele culturale Observator Cultural, Axioma, Lumea, Revista Noua, Arges, Revista 22, Timpul, Dilema, Dilema Veche, Cuvantul, EUROCOM, si in publicatiile editate de catre Departamentul pentru Afaceri Europene al Guvernului Romaniei. (Consilier European si EuRopeanul). Citeste continuarea »

Capcanele istoriei. Elita intelectuala romaneasca intre 1930 si 1950, de Lucian Boia
Editura Humanitas, Bucuresti, 2011

Puteti cumpara cartea acum, de pe site-ul Librariei online Libris.ro.

Este deocamdată destul de greu de analizat (de cuantificat mult mai uşor, e suficient să numărăm cărţile publicate şi acestea nu sunt puţine!) aportul pe care l-a adus d-l profesor Lucian Boia istoriografiei româneşti postdecembriste dar şi, lărgind cu mult cadrul, chiar vieţii culturale româneşti. Cu siguranţă, el este apreciabil, notabil, lăudabil. Imposibil de trecut cu vederea, indiferent de ostilitatea pe care cineva o poate resimţi faţă de abordările neconvenţionale şi novatoare pe alocuri, cinstite şi interogative, greu de trecut cu vederea care au provocat destule scandaluri. Se poate afirma cu siguranţă că efortul său scriitoricesc (pentru că, până la urmă, orice istoric este sau sfârşeşte prin a fi şi scriitor) se află la antipodul vulgatei istoriografiei protocroniste, naţional-comuniste, inculcate poporului roman în ultimii douăzeci de ani ai dictaturii comuniste (înverzite!), după un masiv efort de început de rusificare/slavizare în conformitate cu interesele primei perioade a ocupaţiei sovietice. Citeste continuarea »

Umbrele lui H.G. Wells (II)

Prima parte aici.

Din călătoria lui Wells nu putea lipsi, fireşte, întâlnirea cu Maxim Gorki, cel care a jucat un rol important în ademenirea scriitorilor occidentali cu simpatii comuniste. Wells l-a întâlnit pe Gorki pentru prima oară în 1906. Descrierea laudativă a lui Gorki nici nu mai miră „A câştigat încrederea şi respectul celor mai mulţi lideri bolşevici şi a devenit un fel de salvator semi-oficial al noului regim. Deţine un sens pasionant al valorii ştiinţei şi culturii occidentale, a necesităţii păstrării vieţii intelectuale în Rusia şi în timpul acestor ani de foamete, război şi zbucium social. A găsit un sprijin hotărât în Lenin.” Rolul lui Gorki în acele momente a fost şi cel de salvator al intelectualităţii ruse care nu apucase să emigreze şi încă nici nu murise de foame, de glonţ, sau de ger). Citeste continuarea »

Umbrele lui H.G. Wells (I)

Şi Herbert George Wells (1866-1946) a cochetat cu comunismul. Scriitorul englez, celebru pentru cărţile sale de ficţiune precum Maşina timpului, Războiul lumilor, Omul invizibil, Primii oameni în lună şi Insula Doctorului Moreau a mai publicat nuvele contemporane, istorie, analize sociale cu un impact mult mai redus faţă de opera sa SF. A fost un socialist declarat şi un pacifist, de aceea atracţia sa faţă de ce se întâmpla în Rusia Sovietică este, pe undeva, justificată. HG Wells vizitase Peterburgul şi Moscova şi pe vremea ordinii ţariste, în ianuarie 1914, de aceea atunci când a fost invitat de câtre Kamenev care conducea pe atunci o delegaţie sovietică în domeniul comerţului la Londra să repete acea vizită, pentru a observa noua (dez)ordine, a răspuns favorabil, curiozitate şi simţul aventurii jucând, fără îndoială, un rol în această decizie. Profitând de ocazie, Wells a publicat în ziarul englez The Sunday Express mai multe articole despre situaţia din Rusia Sovietică, pe care ulterior le-a adunat şi editat sub forma volumului Russia in the Shadows. La fel făcuse şi Albert Londres în spaţiul francofon. Diferenţa dintre abordările celor doi este însă destul de mare. Citeste continuarea »