„Lumea noastră orwelliană”, de Thierry Wolton
Editura Humanitas, București, 2026
Traducere de Martin Zemleacov
Mai dispune individul de libertatea de a avea propriile opțiuni? Suntem controlați de decidenții politici și de tehnologie? Trăim deja într-o lume orwelliană? Iată doar câteva întrebări la care reflectează istoricul Thierry Wolton în cartea Lumea noastră orwelliană.
Nucleul dur al eseului se construiește în jurul ideii că atmosfera de supraveghere și teroare, descrisă de George Orwell acum mai bine de șaptezeci de ani în romanul 1984, tinde să devină o realitate a zilelor noastre. Lucrul acesta nu se întâmplă însă prin constrângere fizică, ci printr-o supraveghere cu ajutorul rețelelor sociale.
Thierry Wolton analizează cu luciditate fenomene precum supravegherea în masă, dezinformarea, mijloacele de contestare a adevărului, manipularea prin limbaj. Toate aceste tehnici urmăresc distorsiunea cognitivă, polarizarea societății, creșterea agresivitații, infantilizarea omului prin reducerea lui la niște simple emoții, stimularea consumerismului.
Alcătuită în jurul unor teme cruciale precum dorința de expansiune a marilor puteri, războiul, controlul, supravegherea, conformarea sau subjugarea, cartea Lumea noastră orwelliană face o paralelă cu romanul 1984, relevând faptul că unele mecanisme imaginate de Orwell sunt deja implementate în lumea contemporană.
Discursul populist al politicienilor, tehnologia și aspirațiile marilor puteri urmăresc să limiteze libertatea individului cu ajutorul rețelelor sociale. Dacă la început platformele digitale păreau un loc în care ființa umană se bucura de o libertate deplină, evoluția tehnologiei și apariția algoritmilor au ajuns, de fapt, să ne constrângă și să ne îngrădească alegerile. Thierry Wolton susține că un număr relativ redus de oameni, proprietari ai tehnologiilor de top, ajung să influențeze nu doar alegerile electorale/dinamica politică, ci și viața cotidiană a omului. Algoritmii studiază obiceiurile indivizilor și ajung să le livreze numai conținutul care îi interesează, creându-se așa-numitul efect de bulă. Individul trăiește doar în „realitatea” lui și devine mefient, chiar violent, atunci când i se prezintă altceva. Însă agresivitatea nu rămâne în spațiul virtual. Ea se transferă și în viața reală, drept care lumea contemporană înregistrează o creștere a violenței de toate tipurile: „Deopotrivă judecători și părți în proces, proletarii internetului devin promotorii unei terori virtuale asumate, a cărei graniță cu teroarea reală se poate dovedi extrem de subțire, când hărțuirea devine o armă.” Iar acest fenomen devine o contantă a vieții sociale/politice. Din ce în ce mai mult, oamenii își pierd abilitatea de a asculta activ; ei poartă un dialog al surzilor, refuzând soluțiile reale. Ceea ce primează este impunerea, cu orice preț, a propriilor opinii.
În viziunea lui Thierry Wolton oamenii nu sesizează pericolul și se supun de bunăvoie acestei supravegheri prin detaliile pe care le furnizează pe rețelele sociale despre familie, preferințe politice, emoții, sentimente, dificultăți: „Cufundat în individualismul său, în comportamentele sale gregare pentru o cauza sau alta, absorbit de jocurile video, cu nasul lipit de ecrane, internautului nu-i pasă de supravegherea la care este supus, pentru că nu o percepe, atât este integrată în ceea ce-i captează atenția.”
Dacă totalitarismul presupune supraveghere prin represiune fizică, împotriva voinței individului, în lumea modernă omul își procură singur instrumentele supravegherii și se conformează pentru că tehnologia îi oferă un confort pe care nu l-a avut niciodată.
Dar întrebarea-cheie a cărții este dacă nu cumva ne-am pierdut deja libertatea fără să ne dăm seama? La apariția rețelelor sociale, oamenii se temeau de acest Big Brother care li se părea straniu, intruziv, le viola intimitatea. Impresia finală a eseului (și a mea, de altfel) este că giganții Big Tech au investit atât de mult în latura psihologică a acestui experiment, încât nu mai este nevoie de spionaj. Omul participă activ, chiar cu entuziasm, la propria supraveghere.
