„Atlasul Universului”, cel mai nou film semnat de Paul Negoescu, a avut un parcurs fulminant la cele mai importante festivaluri de film din țară și din străinătate, unde a obținut o serie de premii, printre care Mențiunea Specială a Juriului Generation Kplus în cadrul Festivalului de Film de la Berlin.
Filmul a fost proiectat vara aceasta la TIFF.25 fiind primit cu entuziasm atât de copiii, cât și de părinții prezenți în sala de cinema.
„Atlasul Universului” urmează să intre în cinematografele din România începând cu 19 septembrie 2026. Cu această ocazie i-am adresat regizorului Paul Negoescu o serie de întrebări.
– De unde a pornit ideea realizării filmului?
Ideea filmului „Atlasul Universului” a pornit de la o discuție pe care o aveam cu Radu Stancu, producătorul filmului, despre filmele la care se uită copiii noștri. Ne-am dat seama că sunt foarte puține filme românești pe care să le poți vedea împreună cu copiii și care să fie interesante și pentru adulți.
Apoi am citit o primă variantă de scenariu scrisă de Mihai Mincan și m-am regăsit foarte mult în povestea lui Filip. M-a teleportat cumva în copilărie și mi-am amintit emoții pe care, poate, nici nu le conștientizasem. Cred că a contat și faptul că între timp am devenit părinte și mă uit altfel la copilărie decât o făceam înainte.
– Ce a însemnat colaborarea ta alături de Mihai Mincan la scrierea scenariului filmului ?
Mihai a scris primele variante ale scenariului și structura poveștii îi aparține în mare parte. Eu am intervenit ulterior, mai degrabă pe niște detalii și nuanțe, și am încercat să trec povestea prin filtrul propriilor mele experiențe din copilărie.
Nu am simțit că trebuie să schimb fundamental povestea. Mai degrabă am încercat să înțeleg cât mai bine personajul și să fac lucrurile să fie credibile din punct de vedere emoțional.
– Cum l-ai ales pe actorul principal, Matei Donciu? Au fost anumite criterii de selecție?
Am văzut foarte mulți copii la casting și, dintre cei pe care i-am văzut, Matei ni s-a părut cel mai potrivit pentru rol. Am căutat în principal un copil care să fie prezent și să reacționeze firesc la ceea ce se întâmplă în jurul lui. Și care să aibă o anumită fragilitate.
În cazul lui Matei, multe dintre lucrurile pe care le căutam erau deja acolo: felul în care privea, felul în care vorbea, felul în care reacționa. Și a înțeles foarte bine ce se întâmplă în fiecare secvență, chiar dacă nu am filmat în ordine cronologică.
Cu el lucrul a fost, de fapt, foarte simplu. Îi spuneam ce are de făcut, de unde să meargă și până unde și, uneori, să nu se grăbească cu replicile. Dar privirile, gesturile… în cea mai mare parte sunt ale lui.
– Cum se desfășura o zi pe platoul de filmare de la Atlasul Universului?
Nu a fost ceva foarte diferit de o filmare obișnuită, doar că aveam copii și un câine în centrul poveștii. Iar cu ei trebuie să ai o abordare mai atentă. Dar am avut o echipă de producție care a gestionat foarte bine relația cu ei. Stăpâna câinelui chiar a stat cu noi pe platou în cea mai mare parte din timp, chiar și când câinele nu avea filmare. Iar pentru micii actori a fost ca o tabără în care copiii s-au jucat în permanență împreună când nu se filma.
– Atlasul Universului s-a bucurat de un parcurs festivalier desăvârșit atât pe plan național cât și internațional. Cum apreciezi că a fost receptat filmul în străinătate față de proiecțiile de până acum din România?
Cred că filmul „Atlasul Universului” a fost primit foarte bine și în România, și în străinătate. Ce m-a surprins plăcut în străinătate a fost cât de ușor au intrat oamenii în poveste, deși filmul are destul de multe elemente foarte românești.
La copii reacția e, poate, și mai simplă. Ei urmăresc aventura lui Filip și nu cred că îi interesează foarte mult dacă locul în care se întâmplă povestea este România sau altă țară. Iar adulții par să reacționeze mai mult la partea nostalgică, pentru că mulți își recunosc propria copilărie în anumite situații.
Altfel, mă bucur că a avut parte de un parcurs internațional atât de bogat.
– Anul acesta se împlinesc 10 ani de la lansarea filmului Două lozuri. Consideri că un regizor trebuie să se reinventeze sau dimpotrivă?
Nu știu dacă un regizor trebuie să facă ceva anume, în general mă feresc de cuvântul „trebuie”.
Eu nu fac din asta un scop, dar nici nu-mi place să fac același lucru; de fiecare dată când fac un film îmi propun ceva nou, să învăț ceva despre mine și despre cinema. Legătura cu „Două lozuri” o văd în primul rând din perspectiva faptului că acel film a avut parte de o continuare, „Încă două lozuri”, despre care am auzit des faptul că ar fi cam același film cu primul. Și dintr-o perspectivă, cea a narațiunii, așa și e. Însă pariurile personale pe care mi le-am pus acolo au fost cu totul altele.
– Poți să ne dezvălui la ce lucrezi în prezent?
Momentan am mai multe proiecte în stadiu de dezvoltare. Nu mă grăbesc, nu sunt genul care să facă film după film. Eu îmi ocup o mare parte a timpului predând, iar proiectele mele pedagogice au, în clipa de față, întâietate.
(Sublinierile ne aparțin.)
***
Paul Negoescu are 42 de ani și predă regie de film la UNATC.
A regizat mai multe scurtmetraje premiate și selecționate în festivaluri internaționale de film importante precum Cannes, Berlin, Karlovy Vary sau Rotterdam. Două dintre scurtmetraje („Renovare” și „Derby”) au fost nominalizate la Premiile Academiei Europene de Film în 2009 și 2011. Filmul său de debut, „O lună în Thailanda” a avut premiera la Festivalul de Film de la Veneția în 2012 și a câștigat, printre altele, Premiul FIPRESCI la Festivalul de la Sofia și Premiul pentru debut la Festivalul de Film Transilvania. Cel de-al doilea lungmetraj, „Două lozuri”, a fost în același timp un succes de box-office cu încasări record pentru un film românesc, dar a fost și foarte bine primit atât de critici, cât de festivalurile internaționale de film și a fost distribuit în mai multe țări, drept pentru care în 2023 a realizat o continuare a filmului, intitulată „Încă două lozuri”. „Oameni de treabă”, un alt film al său, a fost de asemenea foarte bine primit atât de public cât și de festivaluri și de critica de specialitate, în același timp câștigând cele mai importante premii Gopo (cel mai bun film, cea mai bună regie, cel mai bun scenariu, cel mai bun rol principal masculin, cel mai bun rol secundar masculin, cel mai bun montaj).
„Atlasul Universului”, cel mai recent film al său, a câștigat mențiunea specială a juriului Generation de la festivalul de film de la Berlin în 2026 și a participat deja în mai multe festivaluri unde a mai câștigat alte 6 premii, și a fost prezentat la Cannes și Sarajevo.
Paul Negoescu este fondator a Festivalului de Film Timishort și co-fondator FILM+, o platformă de sprijinire a tinerilor cineaști.
