„Comoara ascunsă”, de Jessie Burton
Editura Humanitas Junior, București, 2026
Traducere din limba engleză de Anca Bărbulescu
La prima vedere, titul cărții m-a dus cu gândul la un clasic roman de aventuri. Pe măsură ce am început să urmăresc dezvoltarea intrigii, am fost uimită de talentul lui Jessie Burton de a îmbina aventura, magia și elementele supranaturale, cu scopul de a crea o poveste care îi îndeamnă pe adolescenți să reflecteze asupra prieteniei și a valorilor morale.
Acțiunea are loc în Londra anului 1918. Personajul principal, Bo, este o scormonitoare de comori, a cărei existență se duce pe malul Tamisei unde caută obiecte vechi pentru a le vinde. O întâmplare neobișnuită îi tulbură existența: fluviul îi vorbește și îi dăruiește o broșă veche. În aceeași zi îl cunoaște și pe Billy, un orfan fără biografie, care îi va schimba destinul. Între cele două personaje se leagă o prietenie trainică ce îi ajută să treacă prin multe aventuri.
Bijuteria găsită are puteri magice. De fiecare dată când cei doi prieteni se întâlnesc pe malul Tamisei și o ating, ei sunt purtați în trecut unde văd o scenă terifiantă: o femeie caută cu disperare pe cineva prin apele învolburate ale Tamisei.
Deși broșa valorează o avere, iar familia lui Bo este lipsită de posibilități materiale, aceasta decide să păstreze luna împodobită cu pietre prețioase, fiindcă în jurul ei planează un adevărat mister. Acțiunea se complică atunci când lordul Muncaster află despre descoperirea lui Bo. El are nevoie de bijuterie pentru a reface averea familiei. Treptat, Bo și Billy realizează că există și o a doua bijuterie, un soare, iar cele două jumătăți au legătură cu o eclipsă ce urmează să aibă loc foarte curând.
Un rol crucial în firul narativ îl are domnișoara Cressant, noua învățătoare a lui Bo. Fetița are încredere în ea și îi dezvăluie o parte din misterul lunii, cu speranța că învățătoarea îi va oferi o mână de ajutor. Alice Cressant este un personaj misterios, caracterizat de ambiguitate morală, care nu ezită să se folosească de cei doi copii pentru a-și atinge scopurile. În realitate, ea are o altă identitate și urmărește să obțină de la Bo cele două bijuterii, cu scopul de a-și învia fratele. Legenda din jurul broșelor spune că, dacă sunt reunite în timpul unei eclipse, ele pot readuce la viață o persoană decedată. În momentul eclipsei, Bo are de ales între mai multe posibilități. Va face ea alegerea corectă? Aici le las tinerilor cititori oportunitatea de a descoperi singuri decizia lui Bo.
Spectaculos este faptul că Jessie Burton reușește să insereze elemente de originalitate într-o poveste al cărui titlu anunță o acțiune și un deznodământ previzibile. Un astfel de element este râul Tamisa care capătă valențele unui personaj. El nu este un element pur decorativ, ci este personificat, înzestrat cu voință proprie, acordându-i-se un rol central în acțiune. Râul este cel care îi alege pe copii, el le oferă cele două bijuterii și tot el conferă puteri magice giuvaierelor. Un alt element important este comoara. Valoarea ei nu este doar de ordin material, ci constă și în puterea magică pe care i-o dă râul Tamisa. Cititorul este avertizat asupra acestui aspect încă din incipit: „Comoara nu o găsești tu, te găsește ea pe tine, așa spuneau oamenii de pe malul fluviului. Tot ce trebuie să faci este să-ți ții inima deschisă.”
Un alt aspect care mi-a atras atenția este interesul lui Jessie Burton pentru construcția personajelor. Acestea sunt puternic individualizate prin împletirea dintre elementele reale și cele fantastice. Unii protagoniști nu pot fi încadrați cu certitudine în categoriile pozitiv/negativ, pentru că ei nu sunt eminamente buni sau răi, ci sunt caracterizați de complexitate morală. Cu alte cuvinte, în viziunea scriitoarei nu există o demarcație clară între bine și rău, aceste noțiuni devenind relative. Ambiguitatea valorilor morale este ilustrată prin personaje precum lordul Muncaster și Alice Cressant. Primul este suspectat de crimă, dar malițiozitatea lui este justificată de situația materială precară și de faptul că este o victimă a familiei. La început, Alice Cressant este un personaj pozitiv. O apreciază pe Bo și o ajută să găsească balada. Atunci când interesele sale sunt amenințate, se transformă în personaj negativ și uzează de un întreg arsenal de tertipuri pentru a o manipula pe Bo. Ea oscilează permanent între simpatia pentru Bo și propriile obiective, ceea ce face ca granița dintre bine și rău să devină fluidă. Cititorul nu are acces direct la conștiința lui Alice Cressant, iar aspectul acesta îi conferă protagonistei o notă de mister și de ambiguitate.
Dincolo de firul narativ care te ține cu sufletul la gura, „Comoara ascunsă” este un roman ce îi invită pe adolescenți să își pună întrebări în legătură cu noțiunile de bine și rău, să gândească nuanțat, să resimtă compasiune pentru cei care au o opinie diferită și să învețe că, uneori, aparențele pot fi înșelătoare.
