1001 filme pe care trebuie sa le vezi intr-o viata Filme

Le Samouraï (1967)

Le Samouraï (1967)
Regia: Jean-Pierre Melville
Distribuția: Alain Delon, Nathalie Delon, François Périer

Ce încântare! Îmi amintesc că am văzut Le Samouraï ca adolescent în urmă cu 50 de ani, în timpul celor câțiva ani de dezghețare ideologică și artistică a regimului comunist român între anii 1964 și 1968, când câte ceva din cinematografia lumii a traversat Cortina de Fier și existau sperante ca România și Europa de Est să se reconecteze cu restul lumii. Aceste speranțe au fost întrerupte de invazia sovietică a Cehoslovaciei, iar topirea Cortinei de Fier a fost amânată cu mai mult de 20 de ani. Cu toate acestea, în acea perioadă, câteva filme frumoase au putut fi văzute în Est (unele dintre ele in versiuni „scurtate” foarfecele cenzurii), iar acest lot a inclus acest film cu gangsteri, un produs capitalist fără un mesaj moral, in orice caz nu unul care putea fi explicat maselor revoluționare.

O jumătate de secol mai târziu am avut senzația de a retrăi câteva dintre sentimentele de la prima vizionare. Mi-am amintit camera întunecată, fumul de țigară, ciripitul păsării din colivie, impermeabilul și palaria. Privirea lui Alain Delon. Sex-appeal-ul lui Nathalie Delon. Misterul lui Cathy Rosier. Masinile Citroen și garajul în care erau schimbate plăcile de inmatriculare. Străzile din Paris, care pentru mine în acel moment păreau ale unui oraș dintr-o altă planetă, un loc în care nu voi putea niciodată să pun picioarele.

Desigur, am învățat câteva lucruri despre cinema în această perioadă. Acum stiu cine au fost predecesorii lui Le Samourai în filmele americane de gangster din anii 30 și știu că haina de ploaie a fost moștenită de la Humphrey Bogart. De asemenea, pot identifica nenumărați succesori care au fost inspirați de acest film. Opera lui Jean-Pierre Melville îmbătrânește frumos și acest lucru se datorează abordării minimaliste care reduce detaliile la cantitatea exactă necesară pentru a crea suspansul și a descrie situațiile, unei povesti inteligente, complexe și logice din toate unghiurile in care este analizața, puterii magnetice a actorilor principali și chimiei reci construită între personaje pe ecran. Un film noir pentru eternitate.

Nota: 10/10

Articole similare

Despre rușinea de a fi prea bătrân: The Ballad of Narayama (1958)

Adriana Ruta Neagoe

Un film elegant, high class, cu pedigri: The Nest (2020)

Iulia Dromereschi

Prin blogosfera cinefila (30 decembrie 2013 – 5 ianuarie 2014)

Jovi Ene

Leave a Comment

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Acest site folosește cookie-uri pentru a oferi servicii, pentru a personaliza anunțuri și pentru a analiza traficul. Dacă folosiți acest site, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Filme-carti.ro prelucrează datele cu caracter personal furnizate de voi în cadrul înscrierilor la concursurile organizate pe blog, în scopul desemnării câștigătorilor. Doar datele câștigătorilor vor putea fi dezvăluite sponsorilor concursurilor respective. Datele personale nu vor fi folosite altfel. OK Aflați mai mult