„Viața formelor: filosofia revrăjirii”, de Emanuele Coccia și Alessandro Michele
Editura Paralela 45, Pitești, 2025
Traducere din limba italiană de Cerasela Barbone
Probabil una dintre puținele cărți despre modă redată în această manieră, „Viața formelor: filosofia revrăjirii” scrisă de Emanuele Coccia și Alessandro Michele poate fi considerat un adevărat tratat ce îmbină antropologia și filosofia pentru a sublinia rolul vestimentației și al artei de a crea moda în toate timpurile, însă cu un deosebit interes acordat prezentului.
Ce m-a impresionat cu adevărat la această carte este povestea din spatele poveștii, modul în care autorii introduc subtil și nuanțează propriile experiențe din trecut, ghidându-le prin farmecul lumii actuale. Prin apel la moștenirea istorică, și inspirându-se mai ales din inconfundabila frumusețe care se întâlnește, aporoape la fiecare pas, în Italia, autorii propun un mod diferit de raportare la modă și la vestimentație, atât în viața cotidiană, cât și la nivelul cel mai înalt, în prezentările de modă Haute Couture pe care le-au realizat împreună de-a lungul anilor și cărora le-au rezervat o secțiune separată, în carte.
Emanuele Coccia, filosof și profesor asociat la École des Hautes Études en Sciences Sociales la Paris a creat împreună cu Alessandro Michele, fostul director de creație la Gucci, o interpretare unică a hainelor și țesăturilor pe care corpul nostru le îmbracă pentru a accesa, după cum spun autorii, o nouă formă de libertate. Analizând această experiență dintr-o perspectivă filosofică, regăsim în carte un concept inovativ, ce lasă loc interpretărilor ulterioare și revalorizării ideii de modă: „Gândirea devenită cămașă, geantă, curea, este o viață care a făcut din lume prilejul continuu de a coincide cu propria libertate”.
Esența creațiilor lui Alessandro Michele care au revoluționat sistemul modei contemporane surprinsă atât de profund, într-o manieră filosofică, de către Emanuele Coccia devine, practic, premisa de la care ia naștere acest manifest închinat noii viziuni asupra vestimentației. Formele amintite în titlu nu se reduc doar la ideea de corp, ci fac trimitere, într-o înțelegere mai extinsă, la formele lui Platon, acele esențe abstracte ce permit existența artei și a accepțiunii frumosului în lume. Formele devin, așadar, un limbaj prin care oamenii au șansa să se exprime, să aleagă pentru ei înșiși și să își redefinească identitatea. Autorii fac trimitere și la conceptul de „ambiguitate” prin referință la gen, numind-o chiar „revoluție antropologică”. Inspirându-se din mitul androginului, Emanuele Coccia accentuează nevoia de a căuta noi posibilități de afirmare prin formele pe care corpul nostru, grație hainelor, le poate adopta și poate „manipula artistic” stilul personal, renunțând la norme și uniformizare.
Constanta inspirație și creație pentru moda contemporană este, conform autorilor, istoria bogată din care ei extrag cele mai valoroase resurse artistice pentru a da viață noilor concepte. Aceștia subliniază nevoia prezentului de a păstra elementele cheie din trecut, adică datoria artistului de a se întoarce până la izvoare antice și de a le analiza, de a merge înapoi în timp și de a crea o poveste autentică, ancorată în actualitate.
Astfel, moda ar trebui să fie privită ca singura artă ce leagă subiectul de lumea înconjurătoare, singura artă manifestată permanent în jur, fiind cu adevărat indispensabilă, atât în universul cotidian, cât și în lumea celebrităților, cum ar fi Hollywood. Emanuele Coccia sugerează că revoluția industrială a fost momentul când oamenii au devenit conștienți de libertatea modei, din dorința de a depăși standardele vestimentare impuse. Iar de atingerea acestei libertăți trebuie să ne bucurăm în prezent și să reinventăm continuu maniera în care alegem să ne expunem identitatea prin intermediul hainelor. Făcând o incursiune până la momentul nașterii conceptului de design, autorii oferă în detaliu istoria porțelanului, pe care îl consideră „matricea designului modern”. Frumusețea fragilă a acestui material ce a atins perfecțiunea este o sursă rafinată de inspirație pentru creatorii de modă, arta realizării lui fiind considerată „o misterioasă înțelepciune alchimică”. Pentru cei pasionați să afle detalii uimitoare despre porțelan, această carte este o referință prețioasă.
Atenția fascinantă la detalii de care dă dovadă Emanuele Coccia în paginile acestei cărți are un rol introductiv într-un subiect abstract, dar în același timp necesar a fi integrat în viața cotidiană. Accentuând ideea că „hainele deja îmbrăcate sunt purtătoarele unui suflet” pe care o exprimă sub diverse forme în acest tratat de modă, autorii își exemplifică conceptele ce au stat la baza colecțiilor de modă, expuse în a doua jumătate a cărții. Pot fi extrem de utile pasionaților de modă, mai ales datorită explicațiilor ample și trimiterilor la diverse surse de inspirație literare, istorice.
Un minus al cărții ar fi prețiozitatea stilului în care este scrisă, pe alocuri utilizarea unui limbaj rafinat, ce impune un anumit nivel de cunoaștere și stăpânire a termenilor, însă toate acestea emană și o grație, un element care devine caracteristic și însoțește cititorul până la final. „Viața formelor” poate reprezenta un refugiu în care iubitorii de modă, dar și cititorii pasionați de artă și filosofie vor regăsi o frumusețe tulburătoare pe care vestimentația o conferă oamenilor și care contribuie la crearea unui nou limbaj, al afirmării în societate.
În final, lui Emanuele Coccia și Alessandro Michele le revine meritul de a aduce în lumină un subiect de care, adesea, oamenii nu sunt pe deplin conștienți – rolul industriei de modă și design, maniera în care hainele sunt create și ce se așteaptă de la societate atunci când vine vorba de vestimentație. Care este relația intimă a corpurilor cu hainele, formele infinite pe care acestea le pot oferi celor ce le îmbracă sunt printre cele mai importante subiecte atinse în acest tratat de modă. Ce ne revine nouă, ca purtători ai modei, este să ne regândim identitatea prin intermediul hainelor pe care suntem liberi să le alegem, să oferim o semnificație nouă anatomiei noastre prin formele diverse care se pot crea din tot ceea ce înglobează vestimentație și accesorii, dobândind un „altundeva psihic”, căci „o haină așteaptă doar să fie îmbrăcată și astfel să facă posibilă viața pentru care a fost imaginată”.
