The Devil Wears Prada 2 (2026) – Diavolul se îmbracă de la Prada 2
Regia: David Frankel
Distribuția: Meryl Streep, Anne Hathaway, Emily Blunt, Stanley Tucci, Kenneth Branagh, Lucy Liu, Lady Gaga
‘Diavolul se îmbracă de la Prada 2’, sequel-ul ‘după douăzeci de ani’ al filmului de succes al lui David Frenkel, este lansat în România în sincronizare perfectă cu premiera sa mondială și în avans față de multe alte piețe cinematografice internaționale. Editura Corint a avut inițiativa de a organiza împreună cu grupul Happy Cinema un eveniment care combină lansarea filmului cu cea a volumului al doilea al romanului care l-a inspirat, scris de Lauren Weisberger. Destul de mulți spectatori au înfruntat ploaia din cea mai antipatică (meteorologic) seară a primăverii și conflictul cu începutul week-end-ului lung de 1 Mai și au participat la acest eveniment. Preludiul a inclus o scurtă prezentare a cărții și filmului moderată de Simona Prichici, cunoscută în mediul online drept ‘Nostalgic Fairytale’. Evident, cei din sală așteptau cu nerăbdare începutul proiecției.
Cât despre film …
Filmele sequel lansate la decenii după original reușesc de multe ori mai bine decât cele care sunt împinse publicului la putini ani distanta. Poate că timpul ajută în sedimentarea amintirilor despre primul film și acumularea unei nostalgii care determină spectatorii să-și dorească mai tare revederea și-i face ceva mai toleranți fata de repetiții sau schimbări neconsistente față de original. ‘Diavolul se îmbracă de la Prada’ cu numărul serial 2 este un sequel foarte fidel, deși peste personajele celor două filme au trecut exact douăzeci de ani. Regizorul este același (și nu și-a schimbat prea mult stilul), personajele sunt aceleași, actorii sunt aceiași, New York-ul în care se afla sediul revistei ‘Runway’ este același, dar industria modei și cea a publicisticii s-au schimbat radical. Filmul descrie confruntarea celor care sunt acum veterani (ca să nu zicem dinozauri) ai acestei lumi cu schimbările, dar accentul nu este pus pe aspectele tehnice (desi avem destule parade de mode filmate). Într-una dintre scenele filmului, o echipă de experți din aceia angajați să ‘optimizeze’ operațiunile firmelor (ceea ce înseamnă de cele mai multe ori în primul rând concedieri) declamă lozinca ‘este vorba în primul rand despre oameni’. Intenția scenariștilor este ironică, însă puterea filmului – cât este – tocmai aici poate fi găsită, în opinia mea: în personaje.
Din cvartetul original de personaje, Andy Sachs este cea care se află în centrul acțiunii. Devenită ziaristă, ea află chiar în seara în care primește un important premiu profesional că fusese concediata ca urmare a restructurării jurnalului la care lucra. Rămasă fără job, acceptă cu entuziasm propunerea proprietarului lui ‘Runway’ de a reveni că directoare de conținut la revista pe care o părăsise cu două decenii în urmă, condusă tot de diabolic de ambițioasa, snoaba și dominanta Miranda Priestly. Revista are nevoie de un condei care să o salveze moral, după un scandal cauzat de promovarea unui subcontractor care nu asigura condiții de munca omenești salariaților. Andy și Miranda sunt din nou în conflict, directorul de stil Nigel încearcă să medieze intre ele, iar fosta lor colegă Emily, acum cuplată cu un super-bogătaș divorțat, pregătește o răzbunare care poate arunca în aer nu doar relațiile dintre personaje, ci chiar întreaga instituție.
Cei care sunt fascinați de lumea modei vor găsi, probabil, în acest film destul de multă delectare estetica. Mărturisesc că nu mă aflu printre ei, așa încât a trebuit să-mi caut satisfacțiile în alte fațete ale acestui film. Povestea cântă prohoduri și pentru industria modei de mare lux, dar și pentru jurnalistica de investigare și pentru presa tipărită, dar o face fară prea mare originalitate, iar soluțiile conflictelor care păreau de nerezolvat sunt … ei bine … ca în filme. Interpretările actoricești sunt însă remarcabile. Meryl Streep revine după cinci ani de absență de pe marile ecrane, reia și amplifică rolul Mirandei și îi adaugă neliniștile vârstei, făcându-ne să simțim din nou cât de norocoși suntem să o avem contemporană cu noi și în plină formă. Pentru Anne Hathaway este vorba despre al doilea din cele cinci filme lansate în 2026 în care joacă și fiecare moment al sau pe ecran este impresionant. În compania atâtor femei ambițioase, este rolul lui Stanley Tucci de a adaugă o doză mai ‘soft’. Emily Blunt completează cvartetul, dar rolul ei este mai schematic și mai puțin dezvoltat. Nici Kenneth Branaugh nu are parte de un rol pe măsura talentului sau imens, dar joacă cu evidentă plăcere rolul noului partener al Mirandei. Câteva apariții cameo ale unor celebrități trebuie urmărite cu atenție, căci unii apar doar pentru câteva secunde pe ecran. Scenariul are destul de multe lacune: personaje nedezvoltate, soluții schematice sau intrigi banale și nelegate de firul principal al acțiunii (cum este intriga romantică a lui Anne). Până la urmă însă, vorba experților, importanți sunt oamenii și sentimentele lor. Nu mă îndoiesc că ‘Diavolul se îmbracă de la Prada 2’ vă place multor spectatori, dar ghicesc că printre aceștia se vor afla în primul rând cei cărora le-a plăcut și originalul.
Disponibil în cinematografe din 29 aprilie.
