„La apa morților”, de Dan Alexe
Editura Humanitas, București, 2025
Puține cărți mi-au trezit percepții senzoriale precum romanul „La apa morților”, de Dan Alexe. Cu fiecare pagină citită am redescoperit mirosuri, gusturi și imagini vizuale din propria-mi copilărie, trăită sub comunism: miasmele gărilor, aroma dulce-acrișoară a vinului de țară sau expresiile faciale ale bărbaților aflați în stare de ebrietate.
Romanul autobiografic, scris de Dan Alexe, este conceput în trei părți, fiecare purtând un titlu expresiv: „Satul”, „Interregnum” și „Orașul”. Acțiunea se desfășoară în Rămăieni, un sat izolat din Câmpia Bărăganului, unde nu are loc niciun eveniment notabil. Mediul rural este descris ca un spațiu încremenit în care trăiește o societate ce se zbate între viață și moarte. De altfel, aceste idei sunt sugerate încă din incipit prin metafora „apa morților”, dar și prin simbolul gropii cu cadavre de cai, exhalând un miros puternic:
„În mijlocul câmpului, o gaură adâncă în sol, o surpătură cu pereți netezi, de faleză, care înconjurau, sub cerul liber, mormane de carne și ciolane și cranii rânjitoare de cai, sub pături ondulate de muște verzi, umflate, iar când vântul și-a schimbat deodată direcția, lovindu-ne în față, duhoarea de moarte ni s-a înfundat în nări, un aer călduț ca o vată împuțită ni s-a lipit de piele și de pori, iar moartea ni s-a arătat sub picioare zăcând încălecat, multiplicată schimonosit în morman după morman de cai morți, stivuiți în diferite stadii de putrefacție”.
Un univers atât de intens populat de simboluri am mai întâlnit doar la M. Blecher. Dacă în cazul lui Blecher craniul calului sugerează inconștientul, dorința personajului de a se elibera dintr-un corp bolnav, Dan Alexe conferă cu totul alte conotații acestui simbol. El îl asociază cu degradarea unei societăți confruntate cu mecanismele opresive ale unui regim totalitar.
Lipsiți de apă curentă, de electricitate și de hrană, oamenii se refugiază în alcool pentru a uita de grijile cotidiene. Personajul-narator este fiul unui învățător și al unei profesoare. Deși face parte din protipendada satului, stilul de viață al protagonistului nu este cu mult diferit față de cel țăranului obșnuit. Firul narativ, neglijabil, urmărește destinul unei intelectualități rurale în derivă, care trăiește la limita subzistenței și sfindând orice moralitate. Prin ochii copilului, cititorul pătrunde în intrigile țesute în cercul de intelectuali ai satului, format din învățătorul Pandele, popa Nifon, milițianul Abajuru, primarul Curuț și veterinarul Decebal. La începutul romanului, ei sunt prezentați în ipostaza de buni prieteni. Pe măsură ce intriga evoluează, cititorul descoperă că învățătorul Pandele are o relație extraconjugală cu Marcela, soția veterinarului. Chinuit de frustrări și de o ciroză galopantă, Pandele se refugiază în alcool și în această poveste de dragoste sortită eșecului.
În ultima parte a romanului, acțiunea este plasată în mediul citadin, un spațiu alienant, caracterizat de sărăcie și de uniformizare. Dacă în lumea satului personajul-narator ocupa un loc privilegiat, atunci când ia contact cu viața orașului, el descoperă contrastul dintre propaganda oficială și mizeria în care se zbat oamenii: „Atunci am înțeles că orașul nu este câtuși de puțin un loc al luminilor, cum ni-l arătau la televizor, ci o gaură neagră care înghite oamenii. Azilul mi se arătase ca un infern citadin, iar eu trecusem prin el ca printr-un ritual de inițiere.”
Dincolo de firul narativ cu evidente elemente de originalitate, apreciez ideea strălucită a autorului de a evoca imaginea satului dintr-o perspectivă antropologică, astfel încât cititorul se poate delecta cu descrierea unor datini și ritualuri căzute astăzi în desuetudine: obiceiurile pascale, Caloianul sau bocitoarele.
Romanul „La apa morților” este o scriere poliedrică, provocatoare, din punctul de vedere al tematicii. Dacă la început ai impresia că este o simplă evocare a vieții rurale din perioada comunismului, pe măsură ce aprofundezi lectura, descoperi teme complementare la fel de interesante: erosul, thanatosul, memoria, degradarea morală a societății, maturizarea, disoluția satului tradițional, universul totalitar.
