„3 zile în septembrie” (2026)
Regia: Tudor Giurgiu
Distribuția: Andreea Vasile, Emilian Oprea, Adela Popescu, Emilia Popescu, Conrad Mericoffer, Mirela Zeța
După un documentar și două drame istorice în ultimii trei ani, regizorul Tudor Giurgiu revine, la începutul toamnei acesteia, cu un nou lungmetraj, ce promite, de această dată, să aducă și zâmbete pe chipurile privitorilor. Totuși, 3 Zile în Septembrie nu pare să cadă în capcana unei comedii comerciale, căci este o surpriză plăcută la nivel vizual și nu dezamăgește prin jocul actoricesc oferit de Andreea Vasile, Emilian Oprea, Adela Popescu, Emilia Popescu și ceilalți membri ai distribuției. Evenimentul de promovare a filmului, organizat de Transilvania Film la Grădina Floreasca pe 9 septembrie, este un exemplu de marketing extrem de reușit. De la așezarea publicului ca invitații la nuntă, până la tăierea tortului de către actori și aruncarea buchetului de către „mireasă”, seara a fost mai mult decât o proiecție, reușind să transporte publicul în povestea personajelor pentru câteva ore.
Filmul debutează cu un cadru senin, pe plajă, afișându-i pe viitorii miri, Victor și Bianca, nepregătiți de furtuna ce avea să le agite viața în următoarele trei zile. Odată ce protagonista află că logodnicul său i-a fost infidel în nenumărate rânduri, pornește, cu frenezie și multă furie feminină, în ceea ce aș numi un fel de călătorie inițiatică, realizată, în mod comic, cu un trenuleț pentru turiștii din stațiunile de pe litoral. Odată cu trecerea de la noapte la zi, vine și trecerea protagonistei de la un sfârșit la un nou început, o nouă etapă a vieții în care înțelege, în final, că trebuie să înainteze cu împăcare în suflet. Este extrem de îmbucurător faptul că, la douăzeci de ani după Legături Bolnăvicioase, Tudor Giurgiu decide să își centreze un nou film asupra unui personaj feminin imperfect, dar complex și uman. Cu fiecare oprire pe parcursul nopții, Bianca întâlnește o serie de personaje episodice, aflate în diferite stadii ale vieții, cu care întreține conversații din care reies nu doar comicul de situație și de caracter, ci și teme de meditație pe care publicul le poate sesiza dacă privește dincolo de glumele ușor clișeice.
Dinamica alertă a filmului este amplificată simțitor de performanțele actoricești de excepție ale distribuției secundare. Andreea Vasile construiește o Biancă vulnerabilă, dar paradoxal de puternică în absurdul situației, chimia dintre ea și Emilian Oprea este palpabilă, iar momentele de tensiune maximă sunt echilibrate excelent de intervențiile comice ale Adelei Popescu și de prezența scenică a Emiliei Popescu, care aduce o notă de eleganță și maturitate întregii compoziții narative.
La nivel sonor, intuiția muzicală a fost excelentă, din punctul meu de vedere, oferind diferite genuri de muzică, fiecare potrivit pentru stadiul în care se află protagonista la momentul respectiv în film. Piesa „Septembrie vine”, cântată de Aurelian Andreescu și Aura Urziceanu, încheie perfect lungmetrajul, redând starea melancolică, dar optimistă a Biancăi odată ce vede răsăritul deasupra mării, ce aduce cu sine șansa de a o lua de la capăt pe un nou drum.
Din punct de vedere tehnic, provocarea unui single shot continuu se dovedește a fi marele atu al peliculei, camera de filmat devenind practic un martor invizibil ce oferă spectatorului o senzație intensă de imersiune și claustrofobie emoțională. Deși ritmul suferă de mici ezitări în trecerile dintre anumite secvențe episodice, iar dialogul atinge sporadic zone de accesibilitate facilă, impresia generală rămâne una deosebit de proaspătă. 3 Zile în Septembrie se afișează drept o încercare curajoasă, o gură de aer proaspăt în filmul românesc contemporan, reuşind să transforme o criză existențială de o noapte într-o experiență revitalizantă și profund umană ce merită văzută pe marele ecran.
Din 18 septembrie în cinematografe, distribuit de Transilvania Film
