„Peștii cubanezi. Un secol în eseuri”, de Bogdan-Alexandru Stănescu
Editura Trei, București, 2025
Guest post de Péter Demény
Îmi place cartea de eseuri al lui Bogdan-Alexandru Stănescu pentru că conține eseuri adevărate, inteligente, erudite, relaxate. Îmi place pentru că are o idee diriguitoare (cel puțin pentru mine aceasta este că literatura și viața sunt mult mai complexe decât să le poți încadra în ecuații și formule); în primul text, BAS amintește și de scandalul pornit de Valeriu Nicolae în care a fost acuzat că e rasist, neluându-se în seamă că textul este scris de autor, dar devine independent de el; prin acesta, Peștii cubanezi. Un secol în eseuri devine și un volum profund personal, altă caracteristică infailibilă a eseului.
BAS îl amintește în primul rând pe Montaigne când vorbește despre eseu, dar textele sale sunt mai degrabă Camus-iene. El nu vorbește fără niciun gând central, oricât de îngăduitor ar fi acesta, ci mereu în jurul gândului pe care îl urmărește. Despică ideile lui Susan Sontag, Orwell, Freud, David Foster Wallace, Albert Camus, Virginia Woolf, Baldwin, dar pornește în multe direcții de la opera pe care o alege ca punct de pornire, iar aici e totuși Montaigne-ian.
Explicațiile pe care le dă sunt psihologice: despre Sontag pe care nu a iubit-o mama și a cărei tată idolatrizat a murit devreme, despre Camus care a crescut în sărăcie lucie, despre Woolf care a fost lesbiană într-o epocă în care asta era ceva de neiertat și care s-a sinucis după mai multe încercări, despre Wallace care era un enfant terrible etc.
Textele sunt foarte lucrate literar și intelectual, demne de galeria de eseiști – toți, eseiști adevărați întocmai cum este BAS, nu jurnaliști mai fâșneți sau doctoranzi mai talentați – ca și de tradiția eseului în general, din care fac parte cei enumerați dar pe care nu o reprezintă ei singuri.
Dacă e să ne uităm în jur, eseurile BASice mi se par apropiate de cele excelente pe care Marius Chivu le-a publicat în Matca și care analizau mereu un „caz”: acuzațiile de agresiune formulate împotriva lui David Foster Wallace, Alice Munro care și-a întors privirea de la fata ei care a fost agresată de tatăl ei vitreg etc. Toate aceste probleme Chivu le-a discutat așa: oare anihilează opera un punct negru sau chiar un păcat? Problemă care este și în centrul investigației lui BAS.
Peștii cubanezi – titlul provine de la timbrele pe care BAS le-a colecționat în copilărie („timbrele cu pești au devenit în memoria mea poarta de acces către o singurătate germinativă, o infirmerie a sufletului, spațiul subacvatic unde mă pot retrage pentru a mă regenera. Am recunoscut întotdeauna existența acestei porți de acces spre spitalul personal la scriitorii de care m-am îndrăgostit. De altfel, așa mi-am făcut selecția figurilor psihopompe: după gradul de inadaptare la exterior.”) – este un volum frumos, singuratic și elegant.
Puteți cumpăra cartea: Editura Trei.
(Fotografie autor: Copyright: Ciprian Hord / Discuția secretă 16)
