Filme Filme europene

O spirală timp-memorie: Histoires parallèles (2026)

Histoires parallèles (2026) – Povești paralele
Regia: Asghar Farhad
Distribuția: Isabelle Huppert, Virginie Efira, Vincent Cassel, Pierre Niney, Adam Bessa

Povești paralele este un film de structură, care pune în valore mai multe straturi regizorale (plus unul meta-cinematografic) până în punctul în care ele converg, însă nu în film, ci în parte din impresiile de la final ale spectatorului.

Spun asta pentru că spre finalul peliculei am avut impresia că „paralelismul” e la fel de fictiv ca poveștile însele, iar firele care le leagă, poate mai vizibile decât putem percepe la prima vizionare. Mi-a plăcut rațiunea aceasta a filmului, iar personajul principal Sylvie (interpretată de Isabelle Huppert), mi s-a părut un bine conturat, cu lumini și umbre, care încearcă să îi prindă cât mai mult din dificila personalitate creatoare.

Post vizionare, am aflat că sursa reală de inspirație a regizorului a fost Decalogul: Episodul 6 / Scurt film despre iubire (A Short Film About Love, 1988) al regizorului polonez Krzysztof Kieślowski; despre această paralelă se va putea vorbi la capătul acestui proiect (mai multe informații, aici)

Nu reiau decât foarte pe scurt subiectul filmului: Sylvie este o scriitoare aflată în criză de inspirație, singuratică, care își spionează vecinii din apartamentul parizian de vizavi folosind un telescop. Aș subilinia aici doar câteva lucruri despre care m-am întrebat și care mi-au părut interesante pe măsură ce le descopeream în film; la acestea vă încurajez să vă gândiți dacă sunt reale sau… nu: faptul că scriitoarea alege să locuiască vizavi de apartamentul unde a crescut alături de părinții săi, relația cu mama sa, precum și felul în care se raportează la nepoata ei (alături de momentele în care confruntările dintre cele două apar în fim). În cele din urmă cred că în cel puțin una din ele constă una din cheile de vizionare ale filmului. Desigur, pot fi mai multe; prima parte a filmului mi s-a părut mai bine închegată, în schimb cea de-a doua, un pic „grăbită”; aș fi creionat mai bine unele situații.

Veți vedea, în același timp, un film care vorbește mult și despre literatură – despre scriitor, inspirație, limitele care pot exista (sau nu?) pentru a o găsi, cât din autor transpare în operă (un subiect care apare din ce în ce mai des în dezbateri – semnalez aici doar un nou volum publicat de curând, pentru cei interesați), cum afli că vrei (sau că ești) scriitor, ce înseamnă să ajungi să faci un „transfer” cu mintea altui scriitor, unul care ajunge atât de departe încât îți însușești literatura altcuiva & nu numai.

În chip de concluzie pot spune că mi s-a părut un film ambițios, greu de „prins” pentru un regizor, dar care a găsit în linii mari un echilibru între a prezența fragilitatea și subiectivitatea memoriei și a imaginației între realitate și ficțiune. Despre acestea dar și despre rolul sau provocările literaturii în acest context al unei perpetue spirale timp-memorie veți afla (sau gândi despre) după ce vedeți filmul.

Va fi distribuit în România de Good Time Films, din 11 decembrie.

Notă: 7,5/10

Articole similare

Trailer „Eat Pray Love”

Jovi Ene

Despre sens: The Goldfinch (2019)

Andra Avram

O mamă își caută fiul: Changeling (2008)

Dan Romascanu

Leave a Comment

Acest site folosește cookie-uri pentru a oferi servicii, pentru a personaliza anunțuri și pentru a analiza traficul. Dacă folosiți acest site, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Filme-carti.ro prelucrează datele cu caracter personal furnizate de voi în cadrul înscrierilor la concursurile organizate pe blog, în scopul desemnării câștigătorilor. Doar datele câștigătorilor vor putea fi dezvăluite sponsorilor concursurilor respective. Datele personale nu vor fi folosite altfel. OK Aflați mai mult