„Zuza sau povestea poemului care a fugit din carte”, de Matei Vișniec
Ilustrații de Joèla Visniec
Editura Humanitas Junior, București, 2026
Zuza sau povestea poemului care a fugit din carte este o invitație lansată micilor cititori de a se lăsa purtați într-o călătorie în lumea fanteziei, presărată cu magie, sensibilitate și întâmplări ieșite din comun. Iar atunci când vine vorba de imaginație, Matei Vișniec este de neegalat prin modul jucăuș în care captează atenția. Chiar și cititorul adult se lasă antrenat în această aventură prin care scriitorul îl stimulează să redescopere poezia.
Personajul principal, Zuza, este o fetiță de zece ani care locuiește cu bunica ei, deoarece părinții sunt plecați în Italia. Peripețiile sale încep în momentul în care bunica îi dăruiește un glob de zăpadă. Deși pare un obiect obișnuit, globul are puteri magice: dacă este rotit conform unui ritual, el eliberează fulgi de zăpadă cu care poți plăti cărțile de la librărie. Zuza își cumpără un volum de poezii, iar primul poem evadează din carte, purtând-o pe fetiță într-o călătorie uimitoare: pe strada unde poeții așteaptă Inspirația, la gara unde valizele ascund obiecte ciudate, pe malul Fluviului cu rime, în Grădina cu metafore, în Cafeneaua uitucilor sau în apartamentul poetului. Pe parcursul călătoriei sale, Zuza întâlnește personaje fascinante precum Indicatorul, Majordomul rimelor sau motanul Scorțișoară. Toate o ajută pe protagonistă să descopere meșteșugul poeziei.
Povestea lui Vișniec este unică prin faptul că strecoară cu abilitate în text elementele de teorie literare. Astfel, geniul scriitorului transformă niște concepte abstracte în lecții vii de literatură. El stârnește fantezia micilor cititori și îi învață să descopere poezia în cele mai neașteptate locuri. Poemul fugar este o personificare a textului literar. Fluviul cu metafore reprezintă puterea imaginației, iar Grădina cu metafore simbolizează subtilitățile limbajului. Un rol aparte îi este alocat Inspirației, aceasta fiind și primul concept cu care se familiarizează personajul. Poemul o conduce pe Zuza pe strada Inspirației unde descoperă un peisaj de-a dreptul bizar:
„-Păi nu vezi că toate clădirile de pe partea stângă au numai ferestre și toate clădirile de pe partea dreaptă au numai uși? Cine a mai văzut un oraș cu străzi în care clădirile de pe-o parte să aibă numai uși și cele de vizavi, numai ferestre?”
Zuza află că oamenii de pe acea stradă sunt poeți în așteptarea Inspirației care, deși foarte capricioasă, este esențială în domeniul poeziei. Aceasta ia diferite forme, unele de-a dreptul banale, și doar un talent poetic autentic poate transforma o imagine comună în pagini de literatură.
După ce își poartă personajul în lumea imaginației cu aproape aceeași îndemânare ca și Lewis Carroll, Matei Vișniec o readuce pe Zuza într-o realitate debusolantă în care suferă din cauza absenței părinților. Însă nu doar protagonista este bulversată de această întoarcere la realitate, ci și cititorul căruia i se deschid în față mai multe ferestre de interpretare a textului. Aventurile Zuzei și pendularea ei între real și imaginar sunt pretexte pentru a provoca cititorul să reflecteze asupra finalului deschis. Acest du-te-vino dintre real și imaginar are dublu rol. Pe de o parte, imprimă dinamism poveștii, pe de altă, este un spațiu transformat de scriitor într-un loc al fanteziei și al jocului.
Zuza sau povestea poemului care a fugit din carte este, înainte de toate, un îndemn adresat cititorilor de toate vârstele de a evada din realitatea cotidiană și de a se lăsa purtați pe tărâmul imaginației. Dincolo de elementele de teorie literară, cartea lui Vișniec este o adevărată pledoarie pentru poezie. Poemul fugar nu este un simplu text, ci o creație vie, o călăuză care îi învață pe cititori să-și descopere emoțiile, să-și pună cele mai năstrușnice întrebări și să privească lumea prin lentilele imaginației.
