Amoureux de ma femme (2018)
Regia: Daniel Auteuil
Distribuția: Sandrine Kiberlain, Adriana Ugarte, Gérard Depardieu, Daniel Auteuil
Nu am rezistat tentației de a vedea un film care aduce pe același ecran o colecție așa de formidabilă de actori cum sunt Gérard Depardieu, Sandrine Kimberlain și Adriana Ugarte, la care se adaugă și Daniel Auteuil care este și regizor. Scenariul este scris de dramaturgul francez de succes (pe scene dar și pe ecrane) Florian Zeller, care și-a adaptat o piesă de teatru regizată și jucată la Paris tot de Daniel Auteuil (împreună cu altă echipă de actori) și a renumit-o ‘Amoureux de ma femme’. În mod excepțional, titlul versiunii din distribuirea engleză – ‘The Other Woman’ – mi s-a părut mai inspirat, căci filmul lansat pe ecrane în 2018 construiește o comedie-vodevil în jurul obsesiei masculine a bărbaților căsătoriți pentru femeile frumoase și – dacă se poate – mult mai tinere. Auteuil se apropia de 70 de ani când realiza filmul și juca rolul unui bărbat de vreo 50 de ani. Obsesiile ignoră diferențele de vârstă, pare a ne zice filmul. Cel puțin în imaginație.
Daniel (așa-l cheamă și pe eroul filmului) este editor, locuiește la Paris și este căsătorit cu Isabelle. Se întâlnește întâmplător pe strada cu bunul sau prieten Patrick, care se invită în mod insistent la cină pentru a o prezenta pe noua sa prietenă Emma. Problema este că Isabelle îl antipatizează pe Patrick, care o părăsise pe cea mai bună prietena a ei, pentru femeia mai tânără. Emma în schimb îl fascinează pe Daniel din momentul în care intra în apartamentul prietenilor. Toate premizele unei seri catastrofale sunt îndeplinite.
Scenaristul Florian Zeller și regizorul-actor Daniel Auteuil folosesc un procedeu pe care mi-l amintesc din filmele lui Woody Allen, amestecând realitatea întâlnirii celor două cupluri cu fanteziile pe care prezența femeii tinere și frumoase le declanșează în imaginația lui Daniel. Spectatorii se vor amuza încercând să identifice în fiecare scenă ceea ce se petrece în realitate de fantasmele (sau coșmarurile) bărbatului căzut înamorezat de prietena tânără și frumoasă a prietenului său. Rezultatul este o combinație între comedia de bulevard franceza și auto-ironia narcisist-misogină à la Allen. Aici stă însă și problema principală a filmului, în opinia mea, și anume dezechilibrul dintre Daniel și celelalte personaje, care nu este compensat prin destulă îndrăzneală în replici sau situații. Finalul moralist nu ajută nici el. Ca urmare, rolul lui Daniel Auteuil ocupă cam tot filmul (și actorul este formidabil că întotdeauna), în timp ce iluștrii săi parteneri dau fiecare în parte senzația că ar fi meritat un rol mai consistent. Paradoxal, prima parte, cea de ‘teatru în apartament’ mi s-a părut mai reușită cinematografic decât cea de-a doua. ‘Amoureux de ma femme’ oferă un divertisment plăcut și o reîntâlnire cu actori ale căror filme nu vrei să le pierzi. Ca o seara de teatru ușor la Paris. Nu mai mult, dar nici mai puțin.
Nota: 6/10
(Sursă fotografii: IMDb.com)
