Carti Carti politice

Radiografia politicii românești din anii 2017-2018: Orice om îi este teamă, de Radu Paraschivescu

”Orice om îi este teamă. Un partid, doi ani și trei premieri”, de Radu Paraschivescu
Editura Humanitas, București, 2018

Dacă în anii trecuți, Radu Paraschivescu ne obișnuise cu colecțiile sale de perle ale politicienilor și vedetelor de mucava, acum a trecut la un alt registru, fiind mult mai implicat în critica adresată politicii românești. Desigur, și aici suntem în fața unei colecții de perle, dar ele nu sunt doar enumerate, ci se face o analiză atentă și foarte pertinentă a ceea ce reprezintă ele pentru societatea românească. De altfel, Radu Paraschivescu a caracterizat acest volum drept ”cartea-parastas a României”, după cei doi ani de guvernare PSD.

Eu merg și mai departe și consider că acest volum este un veritabil manual de istorie a ultimilor doi ani, o radiografie a politicii românești, dar și a societății, anilor 2017-2018. Este posibil, poate și probabil, ca, peste ani, peste decenii, nepoții și strănepoții noștri să învețe istoria României din această perioadă dintr-o astfel carte plină de citate din netoții, pardon, politicienii  neamului, plină de exemple cu ”așa nu”, de modalități prin care guvernarea ultimilor doi ani a mințit, a amenințat, și-a bătut joc de cetățenii inteligenți. Fără să le pese de porumbeii, conștienți sau inconștienți, ieșiți pe gură.

Sunt personaje cărora li se rezervă un capitol întreg, precum cel intitulat ”Meditații la dăncileză”, cu și despre Viorica Dăncilă, sau cel numit ”Daea carnavalului”, consacrat greu-clasificabilului Petre Daea. Apoi, există tare de limbaj, tare de caracter care pot fi puse în cârca oricărui membru, important sau nu, al PSD sau ALDE. Printre pagini, descoperim perle absolute (și explicația acestora) spuse de Carmen Dan, de Liviu Pop, de Ciprian Nica, de Tudorel Toader și de șeful absolut al acestora, Liviu Dragnea. După ce citim cuvântările acestor ”ideologi”, după ce îndrăznim să râdem un pic de gogomănia lor, după ce ascultăm cu atenție explicațiile detaliate ale lui Radu Paraschivescu, nici nu mai știm ce să simțim – scârbă, rușine, lehamite, dispreț. Ne enervăm și trecem, de obicei, mai departe:

”Viorica Dăncilă, în schimb, trezește în semeni un cocktail de afecte care, ca orice amestec pretențios, ți se suie la cap și-ți coboară la glezne. Ți-e milă, fiindcă i se simte tracul prin ecran. Ți-e rușine, fiindcă dispui de un simț al ridicolului pe care, dacă îl are cumva și premierul, trebui că și l-a ascuns atât de bine, încât nu mai știe unde l-a pus. Ți-e silă, fiindcă omul ăsta te reprezintă afară, în întâlnirile pe care le are cu oricine, începând cu omologii cărora le uită numele și sfârșind cu ”Sfinția Voastră” papa. Simți lehamite, fiindcă nu poți înainte cu oameni care merg înapoi. Simți furie, fiindcă un asemenea rezervor de confuzii și boacăne a beneficiat de o sinecură europarlamentară de pe urma căreia s-a trezit milionar în euro, când în țară cercetarea e în aer și cercetătorii fug mâncând pământul. Simți stupefacție, fiindcă un partid e în stare să asigure două mandate consecutive în Parlamentul European unei persoane care nu știe nici să fluiere într-o limbă străină. Simți blazare, fiindcă începi să te convingi că unul dintre criteriile de promovare în PSD, alături de fidelitatea față de șef, e selecția negativă. Simți neputință, fiindcă îți dai seama că nici o critică, nici o persiflare și nici o tăvălire prin ridicol n-o va clinti din funcție.” (pag. 110)

Din acest volum, niciun personaj toxic nu lipsește și am putea alcătui și de aici o colecție de prostii debitate de aceste personaje, care, din păcate, ne conduc. Ia să dăm cuvântul unora din ei:

”Mi se pare că, în acest moment, Autoritatea Electorală Permanentă este incapabilă să facă un proiect de lege draft, pe scheletul PNL, pe scheletul domnului Tomac.” (Valeriu Zgonea)

”Deocamdată avem decât un nume și un chip.” (Liviu Dragnea)

”Eu când cad din pom întâi mă uit dacă am coaste rupte, pe urmă mă scutur și abia pe urmă încep să zbier, nu zbier înainte.” (Petre Daea)

”Ieri un ministru din guvernul meu, un coleg pe care îl cunosc de ani de zile, a fost făcut prost de către un grup de tineri. Le transmit că acest coleg al nostru nu este singur. Suntem cu toții alături de el!” (Viorica Dăncilă)

Nu mai sunt multe de spus după această enumerare minimală a unor ziceri citate de Radu Paraschivescu. Singurul aspect ce merită a fi reținut este că, atunci când citești un astfel de volum, lucrurile de care temeai – că nu înțelegi bine realitatea, că poate oamenii ăștia din conducerea Guvernului și al statului chiar muncesc în favoarea cetățenilor – se lămuresc. Într-adevăr, nu noi suntem cei care gândim greșit și votăm anapoda.

Puteți cumpăra cartea: Editura Humanitas/Libris.ro/Elefant.ro.

Articole similare

America, de Franz Kafka

Jovi Ene

Gegen die Wand (2004)

Jovi Ene

Despre drama scriitorilor români. Despre noi: Infrapaginal, de Ciprian Măceșaru

Jovi Ene

Leave a Comment

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Acest site folosește cookie-uri pentru a oferi servicii, pentru a personaliza anunțuri și pentru a analiza traficul. Dacă folosiți acest site, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Filme-carti.ro prelucrează datele cu caracter personal furnizate de voi în cadrul înscrierilor la concursurile organizate pe blog, în scopul desemnării câștigătorilor. Doar datele câștigătorilor vor putea fi dezvăluite sponsorilor concursurilor respective. Datele personale nu vor fi folosite altfel. OK Aflați mai mult