Carti Memorii jurnale Recomandat

Pe linie, de Serena Williams și Daniel Paisner

Serena Williams„Pe linie”, de Serena Williams împreună cu Daniel Paisner

Editura Publica, Colecţia ”Victoria Books”, Bucureşti, 2014
Traducere din limba engleză de Diana Grigoriu

Moto: ”Ține-ți serviciul, ține-ți serviciul, ține-ți serviciul! Concentrează-te, concentrează-te, concentrează-te! Fii încrezătoare, fii încrezătoare, fii încrezătoare! Ține-ți serviciul! Ține-l, ține-l, ține-l! Urcă! Atacă! Ucide! Zâmbește! Ține-l!!!”

Autobiografia Serenei Williams a fost pentru mine o surpriză plăcută. Cei care mă cunosc știu deja că sunt un fan necondiționat al tenisului (mai ales a tenisului feminin) și că Serena nu este printre sportivele mele preferate, nu din cauza felului în care joacă tenis, ci dintr-o adversitate personală împotriva celor care domină vreun sport aproape fără opoziție (lucru care s-a întâmplat pe vremuri cu Sampras, Schumacher sau Federer). La final însă, după ce toți aceștia se retrag din activitate sau după ce nu mai sunt dominanți total, trebuie să le recunosc sau să le recunoaștem meritele.

De ce spuneam că a fost o surpriză plăcută? Pentru că Serena (de acord, împreună cu Daniel Paisner) chiar a scris această autobiografie și s-a expus în fața publicului într-o manieră la care nu mă așteptam. Impresia mea despre ea era una rece și distantă, iar de multe ori am fost de acord cu acele voci care spuneau că locul ei este mai degrabă în turneul masculin și că o dominație atât de drastică asupra circuitului feminin nu este binevenită. Desigur, are și ea suișurile și coborâșurile ei, dar în momentul în care este sănătoasă și pregătită psihic și fizic nu există nicio sportivă care îi poate sta în față. Și asta în ciuda vârstei, are 33 de ani și este de peste un an pe locul 1 WTA.

Mi-a plăcut faptul că Serena s-a deschis și ne-a arătat că, dincolo de ”monstrul” de pe teren, este un om cu sentimente profunde, a cărui evoluție nu a fost ușoară. Serena provine din clasa medie americană, iar lipsurile s-au văzut mult în timp în pregătirea și copilăria ei, spre deosebire de mulți alți copii de bani gata care au reușit de-a lungul anilor în tenisul profesionist. Cu toate acestea, mereu au fost o familie unită, chiar și după divorțul părinților, cele cinci fete au fost mereu prietene și apropiate, astfel încât copilăria, dincolo de antrenamentele dure, zilnice, de tenis, la care erau obligate toate, a fost plină de veselie și acum, peste ani, au rămas în majoritatea lor amintirile frumose. Iată un singur exemplu despre coeziunea dintre surori, așa cum o vede Serena peste ani:

”O altă observație interesantă legată de modul în care am crescut a fost că toate cinci am împărțit un dormitor cu patru paturi. Faceți socoteala: asta însemna că una dintre noi era în plus. Fiind mezina familiei, cea rămasă pe afară eram, evident, eu. Camera avea două paturi supraetajate: Isha și Tunde, cele mai mari dintre surori, dormeau în paturile de sus, iar Lyn și Venus le ocupau pe cele două de jos. În fiecare noapte trebuia să mă cuibăresc alături de una dintre surori, o altă lecție pe care am primit-o pentru toată viața. O astfel de situație mi-ar fi putut afecta simțul apartenenței sau al identității, dar eu nu vedeam deloc lucrurile așa. Eu simțeam că mă apropie mai mult de fiecare dintre surorile mele. Simțeam că am acest dar special pe care nu-l avea niciuna dintre celelalte fete. Poate că unii vedeau în asta un lucru negativ, dar pentru mine era minunat. În fiecare noapte, mă strecuram în pat cu o altă soră, stabilind, în acest fel, o legătură specială cu fiecare dintre ele. În loc să simt că nu-mi găsesc locul, simțeam că mi-l găsesc oriunde. Îmi dădea efectiv putere. Dormitul împreună a dus la o serie de relații reale, apropiate și de substanță cu fiecare dintre cele patru surori.”

2013 French Open - Day FourteenSunt explicate pe larg și momentele controversate, cum ar fi celebrul incident de la Indian Wells din 2001, când Venus a fost nevoită să se retragă înaintea unui meci cu Serena din cauza suprasolicitării fizice (meciul era programat în semifinale), organizatorii nu și-au făcut treaba în timp util, iar spectatorii s-au întors aproape în întregime împotriva familiei Williams, huiduindu-i, strigând diferite sloganuri, inclusiv rasiste, astfel încât ei au decis că nu vor mai participa niciodată la turneul american. Lucru care se întâmplă și în zilele noastre, deși a devenit un turneu Premier Mandatory, obligatoriu în circuitul feminin. Dacă privim tot acest capitol din perspectiva Serenei, desigur, avem tendința să o credem, dar pentru a studia tot fenomenul este necesar să căutăm explicații din toate părțile.

On the lineUn alt subiect care s-a tot discutat în lumea tenisului a fost acuzațiile de non-combat atunci când se întâlneau surorile Williams, atunci când se spunea că părinții aranjau ca una sau alta dintre surori să câștige un meci sau un turneu important. Desigur că Serena este revoltată de astfel de discuții și acuzații, dar în același timp, așa când vorbește despre orice altă formă de acuzație adusă sie sau familiei sale, s-a săturat de toate aceste discuții și concluzionează că nu poate face nimic și că ”oamenii vor crede ceea ce vor să creadă și vor spune ceea ce vor să spună.”

Sunt multe alte pagini interesante, cu amănunte inedite, despre omul și sportivul Serena Williams: dorința sa de a face bine pentru copiii săraci din Africa, ceea ce a determinat două călătorii lungi pe acest continent, în țări precum Senegal sau Africa de Sud (poate au fost chiar mai multe, dar să nu uităm că autobiografia a fost publicată inițial în 2009, iar lucrurile povestite se opresc undeva la finalul anului 2008); durerea produsă în cadrul familiei la moartea celei mai mari dintre surori, Tunde, care a fost împușcată în 2003, într-o confruntare din cartierul natal, Compton; faptul că este practicantă convinsă, asemenea familiei ei, a Martorilor lui Yehova, cei care au câteva reguli stricte la care sunt supuși toți membrii comunității, cum ar fi interdicția de a vota (deși Serena recunoaște că a fost un partizan important al lui Barak Obama).

Presărată cu însemnări inedite din caietele de meci pe care le ține cu regularitate Serena, ”Pe linie” este o autobiografie reușită, pentru că trece dincolo de rezultate unei cariere enorme, pe care oricum le știe sau le poate afla toată lumea, și intră în lumea omul Serena, mult mai puțin cunoscut și, prin urmare, mai important de adus în fața fanilor tenisului și nu numai.

Puteți cumpăra cartea: Editura Publica.

Articole similare

Împreună, de Anna Gavalda

Jovi Ene

O modalitate de a supraviețui într-un oraș fără librărie mare: Libmag.ro

Jovi Ene

Urma, de Adrian Alui Gheorghe

Jovi Ene

Leave a Comment

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Acest site folosește cookie-uri pentru a oferi servicii, pentru a personaliza anunțuri și pentru a analiza traficul. Dacă folosiți acest site, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Filme-carti.ro prelucrează datele cu caracter personal furnizate de voi în cadrul înscrierilor la concursurile organizate pe blog, în scopul desemnării câștigătorilor. Doar datele câștigătorilor vor putea fi dezvăluite sponsorilor concursurilor respective. Datele personale nu vor fi folosite altfel. OK Aflați mai mult