Greu să judeci, chiar și la o aniversară, cu logica totalității. Așa că am pregătit pentru domnișoare și doamne, câteva urări specifice, cu variante. Cine se regăsește în vreuna dintre ele, să sară-n sus acum cu mine! Check this out, babe!
Varianta Tony Poptamas: „Fie ca 8 martie să aducă în sufletul acestor făpturi gingașe care sunt femeile, surâsul primăverii, pacea și bucuria. ”
Varianta Radu F. Constantinescu: „La mulți ani zeiței eros, sexualității absolute, vulvei fecunde, cea care întrupează principiul tuturor lucrurilor: Femeia!
Varianta Becali: „La mulți ani la femeie, la sfânta Paraschiva, maica, sufletul tuturor în creștinism, icoana maica domnului, soră, mamă, bunică și nu zdreanță, amin!”
Varianta Vanghelie: „La mulți ani la toate femeile care este!”
Varianta Dan Puric: „Zice Blaga: din străfundurile ființei noastre ortodoxe s-a născut misterul! Bleaga zice: nu-i nimic! Când sărbătorim femeia, zice Rădulescu Motru, mugurii pământului își dau întîlnire cu țeava crinilor.”
Varianta Guță-Salam-Minune: „Hoeleuuu… păi nu-i prințesă ca Eneia și jupână ca femeia!”
Varianta Iliescu: ” Hîmh, tovarășelor noastre de viață, hîmh, tuturor domnișoarelor și doamnelor de comitet ,hîmh, un gând de prietenie și mult spor în muncă și familie!”
Varianta Titus Steel: „La mulți ani tuturor domnișoarelor și doamnelor care de-a lungul timpului au înghițit toate porcăriile bărbaților.”
Varianta Vadim Tudor: ”La mulți ani acestor icoane serafice din stirpea reginei Maria, unduitoarea sfânta Tereza, 1914-1979 maica neamului neamurilor, și Elenei Ceaușescu, 1921 – 1989, doamna de aur a feminității străFUNDULUI nostru partid.”
Varianta Dan Diaconescu: „La mulți ani senzaționali Elodiei, domnișoarelor și doamnelor care nu sunt combinate cu ciocoi și care, dacă nu ajung la răcoare ca mine Riți și Udrea, nici nu știu ce pierd.”
Varianta Mircea Badea: „La mulți ani tuturor băsistelor să sărbătorească 8 martie în chinurile petrecerii.”
Varianta Radu Banciu: ”La mulți ani tuturor femeilor care știu care sunt capitalele țărilor nord-africane și cu cine se învecinează Burundi, Gambia , Uganda și Zambia”.
Varianta Johannis: „LA MULȚI ANI!”
Varianta Ion Cristoiu: Deci, de la biblioteca academiei, urez domnișoarelor și doamnelor, deci la mulți ani și deci o primăvară frumoasă!”
Varianta Cristian Tudor Popescu: „Fie F de x pe o coordonată variabilă unde X reprezintă necunoscuta căreia i se dresează urarea iar F, varibila. La mulți ani metalici tuturor femeilor.”
Varianta Sabin Dăniță: ” Hai, să fiți sănătoase, mai vorbim…!”
După metoda ‘Accidentul’, iată vine metoda ‘Apetitul’. Adică, comanzi, halești și fugi fără să plătești. Sunt, totuși, absolut fascinat de concomitentul lor. E o chestie ca 120 de oameni să termine de consumat și s-o tulească la unison. Modelul fugăreților din restaurantul spaniol ar trebui brevetat și folosit ca model de sincronicitate în instituțiile statului, în armată, poliție, voluntariat etc. Sau, mă rog, dacă asta nu se poate, propus ca un soi de sport național al românilor din diaspora. Cum e înotul sincron. Aici, ar fi: mâncatul și fugitul sincron. Bănuiesc că s-au antrenat undeva, altfel nu-mi explic perfecta lor coordonare.
Parcă și-i văd, la mama naibii, pe-un câmp, într-un cort rudăresc de nuntă, exersând asudați, cu un tip care-i cronometrează judicios și care, la un moment dat, le răcnește: ‘Hai bă, acu! Tăiați-o!’ Și ăștia se ridică brusc, râgâind a bere și-a sufleu de vită, și se fac nevăzuți… Iar tipu cu cronometru tot urlă la câte-un gras (între 120 de oameni, întotdeauna există cel puțin un gras care se mișcă mai încet): ‘Hai, Nelule, mișcă-ți bă curu ăla mai repede…’ En fine, una peste alta, rămâne în sarcina noastră (a românilor din UK) să doborâm recordul conaționalilor noștri din Spania. Propun restaurantul lui De Niro din centrul Londrei. Și deschid o listă de înscrieri. Să ajungem, nu la 120, ci la 300 (ca spartanii, adică mâncăm ca sparții) și pe urmă o ștergem organizat. Cel puțin avem o certitudine că meniul (în uk) e mai scump, iar patronul (De Niro) s-a îngrășat, s-a boșorogit și… nu ne prinde!
Ce infectă e luna Februarie! Luna februarie, zic, în general. Scurtă, grasă, ne-bisectă, pretențioasă. E mai hidoasă ca Ianuarie, care e foarte hidoasă. Luna Februarie e ca o femeie urâtă pe care-o călărești mort de beat cu gândul la Martie. La Aprilie. La Mai. Nu mai vorbim de siliconatele Iunie, Iulie, August. Până și romantica aia îngălată de Septembrie e mai sexy. Și depresiva de Octombrie-Noiembrie. Nimic nu e mai urât, pe lume, ca luna Februarie. Ce mă bucur că ai trecut, fă! Să nu te mai văd…
Puține sunt numerele de stand-up românesc care să-mi fi stârnit ilaritatea. Să râd pur și simplu. În general, mi se par forțate, ieftin-obscene, cabotine. Însă tipu ăsta are la niște faze (și nu puține) un umor nebun. Vulgaritatea prezentă în atâtea ale numere neaoșe de stand-up (cel puțin din cele văzute de mine) nu e dublată, ca aici, de prezența unei inteligențe manifeste. Sigur, are și câteva chifle (cine nu are ?, de pildă, faza cu sexul anal e prea descriptivă, prea insistentă, etc.), dar overall, iată un ‘băiat de treabă’, realmente talentat. Tot show-ul merită văzut de la cap la coadă:
[yframe url=’https://www.youtube.com/watch?v=D2sjxxoOk0I&feature=youtu.be’]
