Buffalo ’66 (1998)
Regia: Vincent Gallo
Distribuția: Vincent Gallo, Christina Ricci, Anjelica Houston, Ben Gazzara
La sfârșitul anilor ’90, într-un climat cultural efervescent are loc debutul în cinematografie al lui Vincent Gallo, cu Buffalo ’66, un film extrem de personal care se înscrie în paradigma regizorului John Cassavetes, al cărui stil de a face cinema l-a influențat în mod direct pe acesta, în special în ceea ce privește modalitatea de a lucra cu actorii.
Filmul său urmărește parcursul lui Billy Brown (Vincent Gallo), un bărbat care termină de ispășit o pedeapsă de care nu se făcea vinovat, ieșind în sfârșit de la pârnaie, mergând pe principiul desfășurării evenimentelor pe parcursul unei singure zile (structură pe care o regăsim de altfel în mai multe filme independente americane) și decupând astfel o parte din viața de zi cu zi, din Buffalo, New York.
Încă de la început primul lucru care iese în evidenţă în Buffalo ’66 este modul în care Gallo alege cadrele. Filmarea de tip handheld și cadrele lungi sunt preponderente. Căutările camerei par a fi spontane iar filmarea în stil cinéma vérité facilitează expresia facială a personajelor, care devine copleşitoare, prim-planurile vin să întărească această senzaţie precum și aceea de subiectivitate. De asemenea, se remarcă preferința pentru filmarea în locaţii reale, recognoscibile, multe dintre ele având o valoare sentimentală.
Brown intră într-o școală de dans din oraș, acolo unde o întâlnește pe Layla (Christina Ricci), o dansatoare de step. Interacțiunea dintre ei este spontană în momentul în care el vrea să inițieze un apel telefonic și o roagă să-i dea o fisă. Ulterior o răpește și fură o mașină din parcare. Planul său este acela de a o obliga pe femeie să se prefacă a fi nevasta lui în timpul vizitei la părinți, reconstituind astfel imaginea vieții perfecte a unui om realizat, împlinit, fericit, care trăiește după standardele și rigorile impuse de societate, nu “oaia neagră” a familiei cum este în realitate Billy. Acesta îi face un instructaj „drastic” înainte . Ea trebuie să îl adore, să-l iubească și să-l prețuiască, pe scurt, să fie acea femeie perfectă care să corespundă tuturor cerințelor sale.
Scena reîntâlnirii lui Billy cu părinții lui scoate la iveală disfuncționalitatea acestei familii și servește drept cadru pentru a face recurs la memoria afectivă a lui Billy și a capta frânturi din realitatea imediată, ce se intercalează cu amintirile sale dintr-o copilărie dificilă.
Tatăl său autoritar, un fost cântăreț în clubul unde a performat și Frank Sinatra, este jucat de Ben Gazzara , actorul fetiș al lui Cassavetes, dacă ne gândim numai la un singur titlu : The Killing of a Chinese Bookie (1976).
Relația dintre Billy și Layla trece prin mai multe etape care nu indică niciodată dacă drumurile lor se vor separa sau nu. Dialogul nu trădează emoții puternice, pentru că interacțiunea dintre cele două personaje se rezumă de multe ori strict la ordinele date de Brown pe care Layla le execută fără să stea prea mult pe gânduri.
Stranietatea legăturii lor survine dintr-o lipsă de apropiere fizică sau emoțională, aceștia fiind mai curând „doi străini în noapte.” Au momente scurte de intimitate și tandrețe, făcându-ne să anticipăm și să așteptăm apropierea dintre ei, atingerile lor, atunci când stau împreună în cadă sau dorm în același pat la motel. În spatele figurii de „macho man” pe care o afișează Billy Brown se ascunde un băiețel speriat, căruia i-a lipsit iubirea.
Curiozitatea femeii de a îl cunoaște mai bine nu se oprește niciodată, chiar dacă pe parcursul filmului asistăm la o serie de confesiuni bizare care amplifică de multe ori tăcerile dintre ei. Sunt tăceri care îi apropie și tăceri care îi înstrăinează. Aflat mereu în căutarea unui sens care să curme vidul existențial în care se găsește, Billy realizează că Layla este singura care „îi liniștește demonii” atunci când, în cele din urmă „sentimentul de apartenență” se instalează pe nesimțite, dincolo de aparențe.
Într-una dintre secvențe, cuplul format “de ochii părinților” se află în cabina de poze instant, în încercarea de a imortaliza doi parteneri fericiți, îndrăgostiți și lipsiți de griji.
În acest mod, Gallo nu face decât să demonteze acel “picture perfect” al căminului în care domnește armonia, prezentat de mult prea multe ori în filmele mainstream. În altă scenă, Brown ne arată că este “regele popicelor”, pentru el bowling-ul fiind mai mult decât un joc. Aceasta este singura sa șansă de a demonstra că este un câștigător și nu un perdant.
Buffalo ’66 este un film pe care îl descoperi cu înfrigurare într-o zi ploioasă, la fel cum Billy găsește o prăjitură în formă de inimă în lobby-ul motelului și decide că a venit momentul să pună capăt singurătății , realizând totodată că, despărțirile de oamenii pe care îi iubim sunt cele mai grele.
Disponibil pe Disney+.
