„Concert din muzică de Bach”, de Hortensia Papadat-Bengescu
Editura Cartex, București, 2026
Prefață: Lucian Pricop
Supranumită în perioada interbelică „marea europeană a literaturii române” și primită festiv de fiecare dată când participa la ședințele cenaclului Sburătorul, Hortensia Papadat-Bengescu are parte de o postumitate injustă. Numele său este vehiculat astăzi doar în mediile academice. Pentru cititorul amator, ea este o necunoscută. Deși am fost o mare admiratoare a acestei scriitoare și i-am recitit romanele de câteva ori, în ultimii zece ani m-am îndepărtat de opera ei. Atunci când am primit de la editura Cartex reeditarea „Concertului din muzică de Bach”, am recitit romanul cu interes.
Apărut pentru prima dată în anul 1927, acesta face parte din așa-numitul „Ciclu al familiei Hallipa” alături de: „Fecioarele despletite”, „Drumul ascuns” și „Rădăcini”.
„Concertul din muzică de Bach” este a doua scriere din această serie. La prima vedere, tema pare a fi istoria ascensiunii unei familii de moșieri. Zic la prima vedere, deoarece Hortensia Papadat-Bengescu este o prozatoare sofisticată ce folosește povestea familiei Hallipa drept pretext pentru a descrie decadența morală a burgheziei bucureștene. Toată acțiunea graviteză în jurul concertului din muzică de Bach, organizat de Elena Drăgănescu-Hallipa, una dintre cele mai cunoscute figuri a lumii mondene. Acțiunea propriu-zisă urmărește pregătirile făcute de protagonistă pentru ca acest concert să se transforme în evenimentul muzical al anului. Însă adevăratul obiectiv al scriitoarei este acela de a introduce cititorul în intimitatea femeilor clanului Hallipa, cu scopul de a devoala/denunța originea ascensiunii lor sociale, poveștile de alcov, greșelile, snobismul. Sentimentul pe care l-am avut încă de la prima lectură a „Ciclului Hallipa” a fost că Hortensia Papadat-Bengescu privește personajele feminine printr-un ochi critic, le vânează poveștile amoroase și le pedepsește atunci când neglijează datoriile impuse de societate în favoarea propriei plăceri. Lucrul acesta se întâmplă și în „Concertul din muzică de Bach”. O bună parte din acest roman este consacrată secretului care planează în jurul familiei Rim. Lina, soția profesorului Rim, este urmărită de o taină din tinerețe, respectiv o aventură cu vărul său, Lică Trubadurul, din care s-a născut o fată. Fiind rodul unei legături imorale, Sia este diformă din punct de vedere fizic, iar moralmente este ursuză, chiar inadaptată. Dat fiind că Lina este înrudită cu aproape toți protagoniștii familiei Hallipa, prin intermediul ei cititorul intră în intimitatea celorlalte cupluri și poate urmări ascensiunea și decandența lor socială. Un astfel de exemplu este cuplul format din Lică Trubadurul și Ada Razu. După ce o lasă pe Sia în grija Linei, Lică devine amantul făinăresei Ada Razu, căsătorită cu ofticosul prinț Maxențiu doar pentru că avea nevoie de un titlu nobiliar. De îndată ce Maxențiu nu îi mai este folositor Adei, aceasta îl înlătură din intimitatea ei, trimițându-l într-un sanatoriu pentru tuberculoși. Lică, devenit „profesor de echitație”, ocupă locul prințului în mod natural și este impus înaltei societăți prin mașinațiunile Adei.
Pe lângă acest balet al cuplurilor, alte teme exploatate din belșug de scriitoare sunt dragostea și boala. Femeile clanului Hallipa nu se căsătoresc din iubire, ele urmăresc obsesiv ascensiunea socială. De îndată ce și-au consolidat poziția, personajele feminine sunt trădate de propriul trup și au parte de episoade amoroase ce conduc la decadența lor: Sia păcătuiește cu doctorul Rim și cu gemenii Hallipa, Ada Razu își alege amantul de pe stradă, Elena Drăgănescu se apropie de muzicianul Marcian, iar Lenora divorțează de moșierul Hallipa pentru doctorul Walter. Însă scriitoarea nu resimte nicio urmă de simpatie pentru aceste protagoniste. De fiecare dată când încalcă codul moralității, le pedepsește prin boli cumplite sau prin epitete devastatoare. Un episod semnificativ pentru atitudinea scriitoarei este scena de amor dintre Ada Razu și Lică Trubadurul, derulată în grajd. Personajul feminin este apostrofat în felul următor: „Țigancă… gândi Lică … Țigancă, mestecă iar în gura care apucă arțăgos ca a unui câine tânăr … pe scânduri … țigancă!”
Așadar, miza romanului nu este concertul de Bach organizat de Elena Drăgănescu, ci denunțarea imposturii personajelor.
„Concert din muzică de Bach” este un roman cu un filon psihologic bine conturat, chiar provocator, pe care l-am recitit (ca de fiecare dată) cu creionul în mână. Iar formatul propus de editura Cartex mi se bine gândit, întrucât editorii au decis să insereze și unele comentarii critice menite a ghida cititorul. De obicei, nu sunt de acord cu aceste selecții critice, deoarece îl privează pe cititor de plăcerea de a descoperi singur cheia de interpretare a textului, însă cum Hortensia Papadat-Bengescu este o scriitoare rafinată, consider că decizia editorilor este justificată.
