„Klikel și furnicuțele multicolore”, de Matei Vișniec
Editura Polirom Junior, București, 2025
Un iepure buclucaș și un banal accident de călărie conduc la moartea respectatului rege Klikel Întâiul. Înainte de a-și da obștescul sfârșit, el îl avertizează pe fiul său să nu se lase invadat de furnicuțele multicolore ce sălășluiesc în palatul regal. După ce se urcă pe tronul tatălui său, Klikel al II-lea descoperă că trăiește o stare specială atunci când este aplaudat de supuși. Simte niște furnicături stranii ce îi dau o stare de euforie. Pentru a repeta această experiență, el cere să i se organizeze plimbări în fiecare duminică și să fie ovaționat de oameni pe tot traseul. Treptat, descoperă că, după fiecare astfel de plimbare, înălțimea îi scade cu un milimetru, fiind nevoit să-și ajusteze hainele, încălțămintea și obiectele din palatul regal.
Până în acest punct, cartea lui Matei Vișniec pare o poveste cu tâlc despre un rege a cărui slăbiciune este vanitatea. Începând cu capitolul al patrulea, scriitorul dezvoltă într-o manieră ludică o poveste paralelă care, la prima vedere, este derutantă, deoarece urmărește peripețiile autorului. Asaltat de propriile personaje, de jurnaliști și de locuitorii orașului, autorul se află în impas. Într-o primă etapă intră în conflict cu personajele, fiecare protagonist considerând că rolul său în poveste este cel mai important. O altă serie de neplăceri îi este provocată de jurnaliști. Ei organizează un concurs de finaluri pentru povestea lui Klikel, iar cele mai reușite texte îi sunt trimise autorului.
Cea de-a doua poveste pare să o eclipseze pe cea a regelui Klikel, astfel încât cititorul se întreabă, pe bună dreptate, ce urmărește scriitorul ? Ei bine, cartea lui Matei Vișniec nu este o simplă poveste pentru copii, ci cuprinde mai multe niveluri de lectură, astfel încât se adresează deopotrivă celor mici și cititorilor maturi, cu spirit ludic. Primul nivel are drept temă slăbiciunile omenești. Acestea sunt ilustrate prin istoria lui Klikel al II-lea. Celelalte două niveluri sunt mai complexe, însă în egală măsură distractive. Într-o manieră jucăușă și degajată, autorul ne arată cum se scrie literatură originală. Și la acest capitol, Matei Vișniec se arată extrem de abil. Doar la Orhan Pamuk am mai întâlnit un asemenea talent. Pentru a construi arhitectura narativă, el utilizează diverse trucuri la care un cititor obișnuit nu s-ar gândi. Rând pe rând, firul narativ este încredințat personajelor, obiectelor, locurilor și chiar gesturilor.
Astfel, povestea lui Klikel ajunge să aibă mai multe continuări, relatate din perspectiva tronului, a reginei mamă, a unui clopoțel, a unui sărut sau a unei cărți. În egală măsură, am remarcat simbolurile cu care scriitorul jonglează. Ele sunt prezente încă din incipitul poveștii când iepurele alb se strecoară printre picioarele calului negru al regelui, provocând ruperea echilibrului sau chemarea spre aventură. Dacă la început simbolurile sunt doar menționate, pe parcurs, scriitorul le explică și uneori le încredințează firul narativ. Către final, Matei Vișniec surprinde din nou, deoarece își pune întrebări despre rolul literaturii în era digitală, despre relația dintre scriitor și cititorul modern sau despre provocările scriitorilor.
Volumul „Klikel și furnicuțele multicolore” este fascinant prin modul în care Matei Vișniec reușește să ne spună o poveste cu tâlc prin intermediul unor strategii narative ce îi invită pe micii cititori să își descopere și să își valorifice creativitatea.
