Mama (2025)
Regia: Or Sinai
Distribuția: Evgenia Dodina, Arkadiusz Jakubik, Katarzyna Lubik
Soarta emigranților economici din Europa ‘a doua’, bărbați și mai ales femei plecați în căutarea unei surse de venituri care să le asigure nu doar supraviețuirea, ci și eventual și viitorul familiei și al copiilor, și impactul acestei emigrări asupra familiilor rămase acasă și mai ales asupra copiilor a devenit o temă foarte actuala în filmele din ultimii ani. Am văzut câteva filme romanești și germane care abordează aceasta temă și lor li se adaugă acum ‘Mama’ – unul dintre acele filme de debut (regizoarea este israelianca Or Sinai în acest caz) care nu lasă deloc de bănuit că ar fi vorba despre un film realizat de o cineasta începătoare. Dimpotrivă, ‘Mama’ – pentru care Or Sinai a scris și scenariul – este un film complex, care abordează această problematică din mai multe puncte diferite de vedere. Un film cu o eroină care face multe greșeli sau aproape numai greșeli, dar cu care spectatorii greu se pot împiedică să nu empatizeze. Un film care dă spectatorilor de gândit, aducând pe ecrane dimensiunea umană a unei categorii sociale care este pentru mulți dintre noi invizibilă.
Eroina principală lucrează de mulți ani în casa unor oameni ultra-bogați din Israel. Este mai mult decât o femeie în casă, a devenit confidentă și ajutor esențial pentru stăpânii casei, chiar dacă diferențele sociale și economice nu se fac uitate în niciun moment. Când i se întâmplă un accident de muncă, este trimisa în concediu în Polonia de unde venea, pentru a-și revedea familia – soțul și fiica pentru întreținerea cărora plecase. Nu este o surpriză că multe lucruri s-au schimbat în absența ei. Soțul începuse o alta relație, fata se logodise și nu se prea ținea de studii, iar proiectul casei somptuoase construite din banii trimiși de ea se împotmolise. Eforturile ei de a-și propulsa familia dincolo de limitările pe care le suferise ea în viață și dorința ca aceștia – și mai ales fiica -, să nu repete greșelile ei se împotmolesc nu din motive economice ci deoarece timpul și mediile sociale diferite îi schimbaseră pe toți. În aparență, mama poloneză este puternică. Are bani, deci are puterea economică. În realitate filmul descrie lupta ei pentru a-și pastra locul sau măcar a rămâne semnificativa în viețile celor din familia sa.
Mi-a plăcut mult felul în care scenariul descrie dinamica relațiilor dintre femeia care trăise o vreme într-o altă lume și familia ei: cu delicatețe, fără retorica sau melodramă excesiva, mai mult din tăceri și priviri decât prin cuvinte. Evghenia Dodina, care a învățat limba poloneză și și-a perfecționat-o până la a interpreta fluid rolul, este ca de obicei excelentă și nu mă așteptam mai puțin de la ea. Mi-au plăcut însă și actorii care i-au dat replica: frumoasa Katarzyna Lubik în rolul fiicei, expresivul Arkadiusz Jakubik în rolul soțului. Or Sinai reușește construiască echipa și să dirijeze actori de proveniențe și formații diferite într-un ansamblu unitar și firesc. Mesajul social este prezent în scenariul ei și tocmai lipsa de emfază îl face mai eficient. Ceea ce rămâne pentru spectatori este portretul eroilor într-o lume din ce în ce mai diversă și în care, în pofida distanțelor, suntem din ce în ce mai dependenți unii de alții.
Nota: 7/10
(Sursă fotografii: IMDb.com)
