„Retroversiuni. Mitologii”
Editura Paralela 45, Pitești, 2026
Editori: Victor Cobuz și Cristina Ispas
Seria de antologii de proză scurtă scrisă de femei a Editurii Paralela 45 continuă cu ultimul volum, Retroversiuni. Mitologii. Cristina Ispas și Victor Cobuz recomandă o temă de explorare care este foarte fertilă din punct de vedere feminist. Autoarele sunt invitate să reașeze sau să redimensioneze mituri sau figuri mitologice care au fost „nedreptățite” în cultura occidentală sau, am putea spune, în societatea de structură patriarhală, cu ale sale derapaje misogine.
În ciuda faptului că am scris că au fost nedreptățite între ghilimele, aș vrea să subliniez că nu este o alegere prin care vreau să adaug un sens peiorativ discursului sau să semene a eufemism; pur și simplu am simțit nevoia să fac aceste adăugiri pe care tocmai ce le citiți și să deschid o mică sincopă în discurs, pentru a preciza: 1. faptul că nu vreau ca această formulare să inducă ideea că există o eroare în portretizarea genului feminin ca atare, ci mai degrabă că este vorba despre o poziționare care a nedreptățit acest gen și consider că acest efort al autoarelor este binevenit atât ca exercițiu, aș îndrăzni să spun, social, cât și ca act artistic-cultural și 2. faptul că orice astfel de acte sau exerciții nu au menirea și, cred eu, nici puterea de a schimba în vreun fel trecutul sau de a-l masca.
Din contră, sunt de părere că istoria, așa cum a fost, reflectată și în modelele culturale proliferate pe scena socială, trebuie spusă mereu cu exactitate, pentru că numai cunoscând putem să combatem, vindecăm sau prevenim.
Acestea fiind spuse, aș vrea să facem trecerea spre aspecte ce țin, mai mult sau mai puțin, de critica literar-socială.
Am apreciat în mod special diversitatea, antologia reunind sub aceeași umbrelă scriitoare exclusiv de proză, dar și poete. De asemenea, am apreciat faptul că sunt aduse laolaltă și scriitoare care nu sunt de limbă română. Mai apoi, am apreciat tematica atât de bine aleasă, care le permite scriitoarelor să ducă prozele în zone foarte diverse și grăitoare pentru problema pe care o ridică în mod implicit, anume ce se întâmplă cu femeile în mitologie, de ce, în mare parte, figurile feminine mitologice sunt ostracizate, putând exista fie în mod monstruos, fie într-o puritate absolută. Eroismul feminin nu pare să poată comporta devieri de morală sau forme de nealiniere la parcursul bărbatului fără ca aceste personaje să fie, în mod direct sau indirect, catalogate drept antagoniste sau personaje negative.
Pe de altă parte, cea mai vie proză, pentru că este și cea mai recent citită, este cea a Ioanei Unk, care alege să exploreze tema unui mit, acela al iubirii la prima vedere și, așa cum speram, Ioana dovedește din nou că proza sa se află undeva la limita dintre surprinderea emoției pure și poetizarea aerului pe care îl respiră personajele sale. De altfel, m-a bucurat să regăsesc poeme aici; știm că această specie a genului liric este destul de mărginașă în spațiul literar contemporan, atât autohton, cât și universal.
Poate cel mai mult m-a cucerit poemul scris de Iris Nuțu, aflat în deschiderea antologiei, unde, în cele din urmă, uite că muza nu a mai fost chemată să cânte eterna călătorie a lui Ulise, ci zeița a venit să cânte despre muză (muze). Ce răzbate din fiecare proză în parte este acest intelectualism pe care îl presupune tema: acela de a sonda și de a descoperi diamantul care să eclipseze „varianta masculină” a poveștii sau de a radiografia fața nevăzută a lunii, mai ales atunci când vine vorba despre explorarea unor variante ale miturilor care au fost păstrate, într-un fel, într-un con de umbră, în ciuda faptului că acestea ar fi pus într-o lumină favorabilă personajele feminine. Iar aici aș vrea să felicit munca depusă de Iris, care, în glosarul de termeni, oferă lămuriri cu privire la niște mituri legate de unele dintre cele mai cunoscute figuri mitologice eline, mituri care, cel mai probabil, nu au ajuns până la noi.
Din punct de vedere literar, Retroversiuni. Mitologii funcționează ca un exercițiu de deplasare a perspectivei: mitul, aparent fixat prin vechime și prin repetarea sa culturală, este repus în circulație și privit din unghiuri diferite, ceea ce îi permite să-și recupereze tocmai zonele rămase în afara narațiunii dominante. Cele 23 de autoare reunite în volum propun reinterpretări și recontextualizări foarte diverse, iar această diversitate împiedică antologia să devină o simplă demonstrație de teză. Mitul devine astfel materie literară vie, susceptibilă de ironizare, inversare, poetizare sau demitizare. În loc să fie tratat ca un patrimoniu imuabil, el este înțeles ca un text cultural care poate fi recitit de fiecare generație și căruia i se pot restitui vocile pe care tradiția le-a lăsat în plan secund.
Miza sociologică a volumului de revizuire a mitologiei nu rămâne izolată de realitatea contemporană. Cristina Ispas vorbește explicit despre componenta recuperatorie, de rescriere și recontextualizare a unei asemenea antologii, iar Victor Cobuz subliniază capacitatea textelor de a oferi o imagine complexă a societății actuale. În acest sens, figura mitologică feminină poate fi citită ca un model cultural prin care sunt examinate mecanisme mai largi ale reprezentării femeii: ce comportamente sunt sancționate, ce forme de autonomie devin suspecte și în ce fel anumite narațiuni transformă violența sau subordonarea într-o normalitate culturală. Faptul că volumul reunește și două autoare din afara spațiului românesc, Kapka Kassabova și Lidija Dimkovska, lărgește această perspectivă, mutând discuția dinspre o experiență strict națională spre una culturală și transnațională.
