Carti Literatura romaneasca

Călătorii departe de sine sau “Despre iubire și (alte) ispite”, de Dragoș Ghițulete

“Despre iubire și (alte) ispite”, de Dragoș Ghițulete
Editura Polirom, Colecția Ego. Proză, Iași, 2020

Colecția de povestiri publicată de Dragoș Ghițulete urmărește viața și împrejurările nefericite ale mai multor personaje, conturând o “frescă” a unei societăți nonconformiste,  înstrăinată de reguli sociale. Galeria de personaje portretizată de scriitor este variată, astfel surprinzând o gamă largă de tipuri de oameni care sunt damnați spre a avea un destin mai mult sau mai puțin îmbucurător. Experiențele de viață ale acestor personaje sunt prezentate fățiș de către autor, sentimentele contradictorii, dilemele existențiale, problemele de familie, de la muncă sau din iubire reprezentând trăiri universale pentru noi toți. Însă, povestirile lui Dragoș Ghițulete par să fie desprinse dintr-un univers în care toată lumea se află într-o luptă continuă pentru supraviețuire, unde a fi vulnerabil reprezintă cea mai mare slăbiciune, iar conflictul cu lumea exterioară nu-ți permite să rămâi în zona ta de confort.

“Însă, după despărțirea de Judith, am simțit că nu mai sunt autentic. Nu am vrut să recunosc în fața nimănui că plecarea ei m-a răvășit. Zâmbeam în fața prietenilor și le spuneam că am decis că e timpul să ne refacem viețile, că vom rămâne poate și prieteni. Mi se strepezeau dinții când rosteam cuvintele astea, dar mi-era rușine să le zic că sufăr. Până într-o seară.” (pag. 37)

În momentul în care citim titlul acestei colecții, universul nostru de așteptare prinde contur și descoperim nucleele tematice aparente ale povestirilor. Iubirea, moartea, suferința, răzbunarea, frica sunt subiecte actuale, la care ne putem raporta în orice moment al vieții. Însă, citind rând pe rînd textele lui Dragoș Ghițulete, am realizat că această perspectivă inițială asupra cărții se năruiește, căci poveștile sale nu au ca scop înfrumusețarea unor sentimente idilice, ci transpunerea lor în cuvinte fără ascunzișuri. Acest aspect m-a surprins, văzând cât de captivant este să pătrunzi în mintea unui posibil criminal, a unui scriitor sau a unui alcoolic. Personajele alese de către scriitor nu sunt niște eroi tragici, cu principii înălțătoare, ci oameni nu neapărat excluși din societate, dar înstrăinați și răzvrătiți împotriva regulilor deseori absurde ale acesteia.

Totodată, stilul său de a scrie este marcat de simplitate, evitând poetizarea și ornamentarea cuvintelor, care, alături de ritmul accelerat al frazelor scurte, fac ca lectura povestirilor să curgă armonios. Astfel, evenimentele neprevăzute și viața tumultoasă a personajelor, care se află într-o stare de alertă neîntreruptă îmbracă acest limbaj franc și mundan, lipsit de clișee.

“Vorbeam cu patronul anticariatului, dar nu ridicam ochii din carte. Să mă dea afară, dar măcar să mă plătească pentru ultima săptămână. Citeam un sud-american, nu mai țin minte cine, era cu niște asasinate, femei omorâte și aruncate pe câmpuri. Așa i-aș fi făcut și eu lui, să-l omor și apoi să-l arunc pe un câmp. Să putrezească acolo.” (pag. 112)

Imaginea dualității sau a duplicității este frecvent întâlnită în povestirile lui Dragoș Ghițulete, care fie marchează un conflict între realitate și imaginație, între aparență și esență, fie se învârte în jurul ideii de viață dublă sau a dedublării. Textele sale se conturează în jurul unor motive precum fuga – de sine sau de societate, imposibilitatea apartenenței într-un grup și eforturile depuse pentru a figura în lume drept un om integrat, din punctul de vedere al relațiilor de iubire, al poziției în societate. Iar această fugă determină o scindare a personalității acestor oameni, o separare între cine sunt ei cu adevărat și ce îi condiționează societatea să devină. Astfel, soarta multora dintre ei este una funestă. Totodată, interesantă este utilizarea numelor de origine străină, care accentuează ideea de înstrăinare și de evadare din sine.

„-Poate așa a înțeles el că se scrie literatură. Că trebuie să spui, să scrii doar ce trăiești. Nu cred că e rău, dar poate că la un moment dat pierzi contactul cu realitatea. Nu mai știi dacă e real, dacă ai trăit sau dacă e doar o plăsmuire a minții tale. E cam obositor să trăiești așa, între două lumi.” (pag. 181)

Volumul de proză scurtă alcătuit de Dragoș Ghițulete se remarcă prin autenticitate, precum și prin experiențele umane inedit povestite, care acaparează atenția și care te fac să te împrietenești cu această carte, a cărui ritm și stil sunt precum o sincopă ce te sustrage din realitate.

Puteți cumpăra cartea: Editura Polirom/Libris.ro/Cartepedia.ro.

(Surse foto : dilemaveche.ro, elefant.ro)

Articole similare

Rime despre viaţă şi moarte, de Amos Oz

Codrut

Marius Chivu – interviu în exclusivitate pentru Filme-carti.ro

Jovi Ene

Secretul suprematiei Vestului, descifrat de un istoric britanic

Jovi Ene

Leave a Comment

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Acest site folosește cookie-uri pentru a oferi servicii, pentru a personaliza anunțuri și pentru a analiza traficul. Dacă folosiți acest site, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Filme-carti.ro prelucrează datele cu caracter personal furnizate de voi în cadrul înscrierilor la concursurile organizate pe blog, în scopul desemnării câștigătorilor. Doar datele câștigătorilor vor putea fi dezvăluite sponsorilor concursurilor respective. Datele personale nu vor fi folosite altfel. OK Aflați mai mult