„Vrăjitorul din Oz”, de L. Frank Baum
Editura Humanitas Junior, București, 2026
Traducere de Ana Alfianu, ilustrații de Iacob Desideriu
Vrăjitorul din Oz este o carte fără vârstă ce a inspirat și încântat generații întregi de copii prin modul în care Frank Baum alege să se îndepărteze de structura clasică a poveștilor, imaginând lupta dintre bine și rău într-o manieră ludică. Dacă forțele răului se folosesc de magie, cele ale binelui funcționează după alte criterii punând în valoare calitățile umane. Astfel, accentul cade pe învățămintele pe care trebuie să le extragă tinerii cititori din lecțiile de viață ale protagoniștilor. Ediția publicată de editura Humanitas, într-o traducere ireproșabilă și cu ilustrații deosebite, m-a făcut să retrăiesc emoțiile copilăriei, dar și să analizez firul narativ și protagoniștii cu ochii omului ajuns la maturitate. Dacă în copilărie eram nerăbdătoare să aflu deznodământul peripețiilor lui Dorothy, acum am avut ocazia de a reflecta asupra moralei și a mesajului scriitorului.
Un prim aspect care frapează este acela că personajele nu posedă însușiri excepționale, ci doar calități umane pe care le descoperă atunci când trec anumite probe. Dorothy este o fată obișnuită din Kansas a cărei casă este luată pe sus de un ciclon. Ea se trezește pe un tărâm stăpânit de mai mulți vrăjitori unde are parte de o adevărată aventură. Dorothy și cățelul ei, Toto, pleacă spre Ținutul de Smarald, către Marele Oz, pentru a-i solicita acestuia să o trimită înapoi în Kansas. Pe drum, se întâlnesc cu o sperietoare de ciori, un om de tinichea și un leu extrem de fricos. Fiecare dintre ei își dorește ca Marele Oz să îi dea o calitatea ce îi lipsește, respectiv inteligență, sensibilitate sau curaj. Însă Oz se dovedește a fi un impostor care îi minte frumos, dar îi învață să colaboreze pentru a găsi soluții și pentru a-și descoperi aceste calități.
Lecțiile de viață transmise de Frank Baum prin intermediul eroilor săi sunt de-a dreptul uluitoare. Prima este aceea că unele calități, pe care le căutăm în exterior, se află în noi. Fiecare dintre protagoniști își dorește ceva ce deja posedă. Probele prin care trec sunt menite a le evidenția aceste calități: Sperie-Ciori descoperă că are deja creier prin soluțiile găsite, Omul de Tinichea are suflet atunci când ajută ființe vulnerabile, leul se dovedește curajos când își înfruntă adversarii, iar Dorothy poartă încă din incipitul poveștii pantofii miraculoși care o duc înapoi în Kansas. Tertipurile lui Oz au rolul de a-i motiva, de a le da mai multă încredere în ei înșiși.
De asemenea, scriitorul evidențiază importanța prieteniei și a colaborării. Cele cinci personaje depășesc obstacolele prin forța dată de amiciție și de încredere.
O altă lecție este aceea că aparențele sunt, de cele mai multe ori, înșelătoare. Un bun exemplu este chiar Marele Oz care, în realitate, este un bătrân neputincios. Astfel, el este umanizat, fiind descris drept o persoană obișnuită căreia i se cere să facă adevărate acte de magie: „Cum să nu fiu șarlatan, se întrebă el, când toată lumea mă pune să fac lucruri despre care se știe că-s imposibile? A fost floare la ureche să-i fac fericiți pe Sperie-Ciori, și pe Leu, și pe Omul de Tinichea, fiindcă aceștia erau convinși că pot orice. Însă va fi nevoie de mult mai multă imaginație ca s-o trimit pe Dorothy înapoi în Kansas, și zău dacă știu cum să fac o asemenea ispravă.”
Obstinația cu care Dorothy își dorește să revină în Kansas, deși a pătruns într-o lume fascinantă, ne învață că dragostea familiei și apartenența la un loc sunt de neprețuit. O ultimă valoarea este bunătatea. Dorothy îi tratează cu compasiune pe companionii ei, ceea ce îi aduce un ajutor neprețuit în lunga călătorie de întoarcere acasă.
Nu doar personajele pozitive sunt umanizate, ci și cele negative. Cititorul descoperă cu surprindere că acestea au slăbiciuni sau limite spațiale/temporale. De pildă, vrăjitoarea cea rea se teme de apă, iar maimuțele înaripate o pot purta pe Dorothy aproape oriunde, mai puțin în Kansas.
Așadar, povestea nu urmărește doar lupta dintre bine și rău. Vrăjitorul din Oz este o scriere despre de lecții de viață, despre respectarea valorilor morale și despre importanța alegerilor personale. Toate aceste însușiri fac din Vrăjitorul din Oz o piesă de rezistență a literaturii pentru copii.
