„Peter Haas și fantoma din Kronburg”, de Ana Alfianu
Editura Humanitas Junior, București, 2026
„Peter Haas și fantoma din Kronburg” este un roman memorabil, o combinație de aventură și mister ce te ține cu sufletul la gură până la ultima pagină a poveștii. Prin modul în care construiește intriga, scriitoarea Ana Alfianu transmite tinerilor cititori un mesaj puternic despre importanța respectării unor valori morale precum curajul, prietenia, responsabilitatea, altruismul, sinceritatea.
Personajul principal este Peter Haas, un băiat de doisprezece ani, care își petrece timpul în catacombele de la marginea orașului Kronburg, imaginându-se în căutarea de comori și de pirați. În timp ce explorează catacombele alături de prietenul lui Aldo, are parte de o experiență neobișnuită, respectiv căderea într-o stare de visare ce îi permite să perceapă lumea în mod diferit. El începe să distingă lucruri invizibile pentru oamenii obișnuiți. Astfel, în timp ce desenează o vrăjitoare, realizează că în proximitatea sa se află fantoma unei fete de paisprezece ani, care a trăit în Evul Mediu. Peter și noua lui prietenă, Ada, pleacă în căutarea unei coroane fermecate pentru a salva ținutul Kronburg de la pieire. Unele semne ale sfârșitului se întrevăd deja prin furtuni teribile sau prin cutremure.
Ca în orice roman de aventuri, există și un personaj negativ cu nume sugestiv: Fausto. El își dorește cu pasiune să intre în posesia coroanei pentru a stăpâni lumea. Nu se dă la o parte de la nimic pentru a-și atinge obiectivul: se folosește de Peter, deși a fost bun prieten cu tatăl acestuia, sechestrează doi angelleti și o răpește pe mama lui Peter.
Personajul principal se confruntă cu numeroase peripeții începând cu coborârea în Sala Sidarta și culminând cu descifrarea unei hărți vechi și găsirea coroanei magice. Dintre toate probele inițiatice prin care trece personajul, definitorie mi se pare descinderea în Sala Sidarta. De altfel, este un episod construit cu atenție de scriitoare și învestit cu numeroase simboluri/semnificații. Intrarea se face printr-o fântână părăsită, iar poarta este păzită de un gardian cu nume simbolic: Basil Laporte. Acesta simbolizează regalitatea/noblețea, evoluția personajului prin parcurgerea anumitor etape, dar și legătura dintre cele două lumi, cea materială și cea spirituală. Descinderea în Sala Sidarta echivalează cu o adevărată coborâre în Infern cu rolul de a supune personajul unor probe pentru a-i revela slăbiciunile și pentru a-l determina să le corijeze. Un episod semnificativ este momentul în care Peter se sperie de fantome și fuge, uitând că misiunea sa este aceea de a o împiedica pe Ada să moară definitiv. Frica este mai puternică decât vocea rațiunii și doar întâlnirea revelatoare cu Basil Laporte îl face să găsească curajul necesar pentru a o salva pe Ada. Scriitoarea reușește să redea într-un mod extrem de autentic conflictul interior al personajului: „Peter o ia la sănătoasa, cu inima bubuindu-i în piept, uitând cu totul de Ada, de camaraderie, de simțul datoriei, de loialitate, de coroana fermecată, căci toate gândurile i-au dispărut în fața fricii. (…) Oare de cât timp a plecat? Cât timp a alergat? Și oare de când n-a mai văzut-o pe Ada? Când se gândește la ea, atât de vie și de plină de energie, în ciuda faptului că e o fantomă, când și-o imaginează acolo, departe, împresurată și ademenită de adevărata moarte, Peter își îngroapă fața în mâini, cuprins de remușcare, în timp ce deznădejdea îi apasă pieptul.”
Dacă Sala Sidarta îl învață pe Peter curajul, aventurile următoare îi predau lecția camaraderiei. Împreună cu Ada și Aldo, reușește să îl păcălească de mai multe ori pe Fausto și să ajungă primul la coroană. Găsirea coroanei regelui Adalbert echivalează cu transformarea eroului dintr-un băiat naiv, într-unul curajos, cu simțul datoriei. La început, el privește magia ca pe ceva ce îi poate schimba viața fulgerător, așa cum se întâmplă în basme, însă Ada îl învață că adevărata magie stă în el însuși, în capacitatea lui de a se stăpâni și de a face doar fapte bune: „Nu este vorba despre magie, cât despre tine însuți. Adică despre persoana care ajunge să fie legată de un obiect magic. E vorba despre caracterul tău și alegerile pe care ajungi să le faci. Magia este subtilă. Te călăuzește, dacă o lași să te călăuzească. Te ajută, dacă te ajuți tu însuți și dacă îi ajuți pe ceilalți. Și, cu toate acestea, uneori se poate întâmpla ca magia să fie deformată de cei care au răul înfipt în inimă și în minte. (…) Magia aceasta nu este cea din poveștile cu zâne. Nu este spectaculoasă, nici dramatică, și foarte rar poate fi văzută. Nu există soluții ușoare, instantanee. Magia aceasta e magia sufletului lumii. Este infinită și bătrână ca universul, și nimeni nu va putea vreodată s-o înțeleagă cu adevărat.”
Când am început să citesc Peter Haas și fantoma din Kronburg, mi-am închipuit că voi avea de-a face cu altă o poveste comercială cu și despre fantome. Ulterior, mi-am dat seama că scriitoarea Ana Alfianu reușește mai mult de atât prin atmosfera misterioasă, prin dimensiunea psihologică a personajelor și, mai ales, prin pledoaria pentru valorile morale. Peter Haas și fantoma din Kronburg nu este doar un roman de aventuri. Prin provocările lui Peter, cititorii descoperă importanța adevărului, a curajului și a prieteniei. Este o excelentă lectură de vacanță plină întrebări, surprize și întorsături de situație care creează suspans.
