Meet Joe Black (1998)
Regia: Martin Brest
Distribuția: Brad Pitt, Anthony Hopkins, Claire Forlani
Mă întreb dacă vreunul dintre scenariștii (destul de mulți, căci scenariul a trecut prin multe condeie) filmului din 1998 al lui Martin Brest ‘Meet Joe Black’ a citit ‘Luceafărul’ lui Eminescu. Foarte probabil că nu, filmul fiind inspirat dintr-o producție precedentă americană din 1934 care la rândul ei adapta pentru ecran o piesă de teatru italiană din 1924 numita ‘Moartea în vacanță’. Conceptul filmului este însă mult mai vechi și își are originea în mitologie și în folclorul multor popoare (de unde l-a preluat și poetul român): imposibila iubire dintre muritori și zei, îngeri și alte entități care sălășuiesc în lumile nemuritorilor. În afară de poemul lui Eminescu, filmul mi-a adus în memorie filmul lui Wim Wenders ‘Cerul deasupra Berlinului’ din 1987. Și aici și acolo, îngerii sau Moartea (sau poate îngerul morții în acest caz) încearcă să comunice cu oamenii și să le înțeleagă trăirile, dar atunci când reușesc prea bine devine evidentă imposibilitatea împărtășirii sentimentelor și a unirii destinelor. Nemuritorii sunt condamnați să fie singuri. O temă interesantă, captivantă chiar pentru cineva care nu este mare amator de povești sau filme despre îngeri, ca mine. Problema cu ‘Meet Joe Black’ este că felul în care scenariul și regizorul Martin Brest abordează subiectul este mai aproape de precedentul său mare succes ‘Parfum de femeie’ decât de superbul film al lui Wenders. Și aici nu prea se potrivește.
Anthony Hopkins joacă rolul lui William Parrish, un bărbat care pare a se afla la piscul gloriei și puterii sale. Va împlini în curând 65 de ani și o mare serbare va fi organizată pentru el în palatul de pe malul râului Hudson. Parrish reușise să construiască un imperiu de presă și să păstreze integritatea și independența acestuia și are două fiice care-l iubesc și pe care le iubește la nebunie. Totul pare perfect în viața sa, doar că Moartea pândește și amenință să întrerupă totul. Un atac de inimă este suspendat pentru o vreme, căci Moartea vrea să-și ia o mică vacanță pentru a înțelege și experimenta simțămintele muritorilor, și-l alege tocmai pe el pentru a-i fi ghid. Cum are nevoie de un trup, ea intră în pielea unui tânăr fermecător și frumos … ca un zeu, adică cea a lui Brad Pitt. Actorul avea 35 de ani și ca mai totdeauna pe ecran, pare mult mai tânăr. Rolul acesta este însă exact începutul unei schimbări de direcție în cariera sa, spre personaje care ascund umbre și traume în spatele perfecțiunii fizice. În mare măsură, cred că Pitt reușește să facă ceea ce îi cer rolul și regizorul, dar se confruntă cu două probleme. Scenariul este excesiv de vorbăreț, în gura personajului sunt puse și repetate prea multe replici. Cealaltă problemă este partenera. Rolul fiicei mai mici a lui Parrish este interpretat de Claire Forlani, o actriță cu mijloace expresive limitate, care este departe de nivelul restului distribuției și nici nu creează o atracție credibilă cu Brad.
Anthony Hopkins domină filmul, creând încă unul dintre rolurile sale complexe, interesante, profund umane. Confruntarea să cu efemeritatea existentei și inevitabilitatea sfârșitului este credibilă și emoționantă. Brad Pitt aproape că reușește să convingă. Este delicios în scenele în care își învață corpul vremelnic și află despre mai micile sau mai marile plăceri trupești. Exista și o scena de dragoste foarte speciala în care, spre deosebire de multe alte scene de acest gen, aparatul de filmat insista mai mult pe bărbat, poate una dintre cele mai interesante din cariera lui Brad Pitt. Filmul suferă însă de lungimi și repetiții, de texte melodramatice și efecte vizuale repetate și prelungite. Trei ore de proiecție nu mai sunt astăzi ceva complet neobișnuit, dar chiar și la aproape trei decenii de la realizare filmul pare lung și mai ales lungit. Cu atât mai mult trebuie să li se fi părut lung filmul spectatorilor din 1998. Plăcerea compensatorie este să-i fi văzut și să-i vedem pe Anthony Hopkins pe piscul forței sale actoricești și pe Brad Pitt pe cel al frumuseții sale fizice.
Nota: 7/10
(Sursă fotografii: IMDb.com)
