„Comisarul Alimănescu”, de Valentin Ionescu
Editura Vremea, București, 2026
De pe paginile ziarelor, pe pelicula filmelor regizate de Sergiu Nicolaescu și înapoi pe hârtie (sub formă de erou de bandă desenată de data aceasta), comisarul Alimănescu găsește în continuare modalități de a rămâne în memoria românilor. Valentin Ionescu aduce în atenția publicului tânăr un comisar care a devenit vedetă în anii 1940 pentru luptele sale cu mafioții capitalei, iar mai apoi personaj legendar al cinematografiei române prin intermediul comisarului Miclovan/Moldovan, interpretat de Sergiu Nicolaescu. Desigur că pentru cei născuți după anii 2000, aceste nume probabil că nu spun prea multe, și ce alt mod putea fi mai bun pentru a îl readuce pe Alimănescu în cultura populară românească decât printr-o serie (să sperăm) de benzi desenate?
Editura Vremea s-ar putea să aibă un plan bine stabilit, deoarece anul trecut ne-a oferit volumul „Bucureștiul Gangsterilor 1945”, de Alexandru Armă, o introducere perfectă în lumea în care povestea lui Valentin Ionescu ia parte. Același Alexandru Armă scrie și prefața acestui volum, oferind câteva informații despre protagonistul poveștii, detalii care ajută la înțelegerea situațiilor ulterior prezentate în cadrele autorului.
Valentin Ionescu lovește din nou, la șapte ani de la debutul în lumea benzilor desenate, și lovește mai puternic ca niciodată. După câteva apariții la festivaluri de benzi desenate și povești scurte apărute în albume colective, tânărul autor lansează cel de-al doilea său album pe cont propriu (după succesul adaptării nuvelei „Două Loturi”, publicată în 2023 la editura Grafic), un excepțional album noir care îl are în prim plan pe Eugen Alimănescu, cunoscutul Comisar-șef care a curățat Bucureștiul de gangsteri după cel de-al doilea război mondial. Direcția artistică aleasă de către ilustrator este excelentă, cadrele lipsite de culoare oferă o perspectivă misterioasă și sumbră a unui București demult uitat. Trebuie observată și alegerea traseelor personajelor, care ne plimbă atât prin centrul capitalei cât și prin „Malagamba”, unde redescoperim serile magice alături de lăutarii de altă dată. Detalii mici, dar care ajută la imersivitatea poveștii.
Narațiunea împărțită în două părți clar delimitate este una atractivă, plină de acțiune și momente memorabile. Nu pot să uit de construcția personajelor prezentate, care a fost mult mai bună decât mă așteptam. Ne este explicat de ce Alimănescu este cum este, suntem ajutați să înțelegem, de fapt, cine este el cu adevărat, făcându-l mai interesant în ochii mei. El reprezintă stropul de siguranță din toate situațiile fragile în care acesta ajunge, comisarul Alimănescu devenind centrul în jurul căruia decurge cazul, nu un simplu pion cu misiunea de a prinde hoți.
Inspirația poveștii provine chiar dintr-un caz real, avându-i în prim plan pe Ion Voinescu și Dan „Cairo” Constantin, infractori de renume (deveniți polițiști, activați chiar de ministrul de Interne Teohari Georgescu, care spera ca acesta să fie un mod prin care poliția să lupte mai eficient împotriva bandiților) de la mijlocul anilor ‘40, devenind celebrii după jaful de la sediul băncii naționale din Brașov. Comisarul Alimănescu se alege cu misiunea de a-i prinde pe cei doi nelegiuiți, oferindu-ne o captivantă poveste polițistă.
„Comisarul Alimănescu” a fost „un fleac” pentru Valentin Ionescu, cu care „mi-a ciuruit” așteptările. Am o singură plângere pentru acest album. ESTE PREA SCURT!!! Mă bucur că avem un album de benzi desenate care să abordeze astfel de teme și alegeri stilistice, într-o țară cu o istorie mult prea scurtă a benzii desenate, dar care este în continuă creștere. Sper ca acesta să fie un proiect de lungă durată, deoarece mi-a plăcut mult. Ți-l recomand cu încredere dacă ești iubitor de istorie, de romane polițiste, sau un simplu fan al filmelor cu comisarul Moldovan, cu poftă de povești noi.
