„Inginerii haosului”, de Giuliano da Empoli
Editura Humanitas, București, 2026
Traducere din limba franceză de Liliana Urian
Profesor de Științe Politice, fost consilier al lui Matteo Renzi și autor al bestseller-lui „Magul de la Kremlin”, Giuliano da Empoli este creatorul sintagmei de „ingineri ai haosului”. Noțiunea a fost lansată în eseul interdisciplinar „Inginerii haosului” prin care autorul descrie modul în care consultanții politici și experții în date se folosesc de rețelele sociale pentru a propaga conspirații, idei extremiste, știri false, cu scopul de a influența opțiunile politice ale indivizilor.
Încă din Introducere, am remarcat stilul eseistului, înzestrat cu un evident talent literar. El se mișcă cu lejeritate în istoria mentalităților și prezintă rolul carnavalului în Evul Mediu. Dacă la început cititorul este oarecum deconcertat de această incursiune în istoria carnavalului, ulterior el înțelege că Giuliano da Empoli face o analogie între acest obicei medieval și haosul de pe rețelele sociale, din lumea contemporană. Așa cum cu sute de ani în urmă aceste petreceri erau organizate pentru a oferi vulgului posibilitatea de a-și descătușa energiile, și experții Big Data se folosesc de frustrările reale ale oamenilor pentru a crea un spațiu în care ei să dea frâu liber emoțiilor. Exceptând evoluția tehnologiei, nimic nu s-a schimbat în comportamentul indivizilor. Internauții zilelelor noastre sunt la fel rudimentari în gestionarea emoțiilor ca și omul medieval: „Carnavalul contemporan se hrănește cu două ingrediente care nu conțin nimic nesăbuit: furia anumitor medii populare, care are la bază cauze sociale și economice reale, și o mașină de comunicare extrem de puternică, concepută inițial în scopuri comerciale și devenită instrumentul preferat al tuturor celor care vor să sporească haosul.”
Giuliano da Empoli pornește de la ipoteza că această inginerie socială a pornit în Italia, prin anul 2005, atunci când expertul în marketing Gianroberto Casaleggio s-a asociat cu actorul Beppe Grillo pentru a înființa o platformă, devenită ulterior Mișcarea Cinci Stele. În timp, modelul lui Casaleggio s-a extins fiind favorizat și de perioada pandemiei când rețelele sociale au căpătat un rol vital în viața oamenilor. Astfel, strategii politici au descoperit că haosul programat este mai eficient decât consensul. Emoții precum indignarea, ura sunt mult mai eficiente și mobilizează electoratul într-o anumită direcție.
Întrucât se mișcă prin mediile populate de artizanii haosului programat și chiar îi intervievează pe unii dintre ei, eseistul este extrem de subtil în exprimare. El nu afirmă direct că rețelele sociale pun în pericol democrația, ci susține că platformele digitale au schimbat complet jocul politic, ajutând la propulsarea unor lideri precum Donald Trump, Jair Bolsonaro, Viktor Orban sau Giorgia Meloni. Campaniile electorale nu se mai duc în stil tradițional, prin dezbateri sau confruntări între candidați. Ele s-au mutat pe rețelele sociale și se dau între experții de marketing care se întrec în a stimula emoțiile negative ale oamenilor. Cu cât indivizii primesc mai multă dopamină prin știri negative, conspirații, cu atât aceștia își petrec mai mult timp pe rețelele sociale și sunt mai ușor de influențat.
Impactul platformelor digitale nu se resimte doar în sfera opțiunilor politice, ci se răsfrânge și în viața cotidiană a oamenilor. Ele modifică substanțial psihicul uman și modul de a comunica/de a stabili legături interumane: „Noi îți furnizăm o mică doză de dopamină ori de câte ori îți dă un like, comentează o fotografie sau o postare, sau orice altceva. Este un feedback de validare socială, exact genul de lucru pe care l-ar putea exploata un hacker ca mine, profitând de un punct slab al psihicului uman. Noi inventatorii, creatorii – eu Mark [Zuckerberg], Kevin Systrom de la Instagram -, eram perfect conștienți de aceste consecințe. Dar am făcut-o oricum. Acest lucru schimbă complet relațiile pe care persoanele le întrețin între ele și cu societatea în ansamblul ei. Numai Dumnezeu știe ce efect are asupra creierului copiilor noștri.”
În paralel cu examinarea algoritmilor din spatele rețelelor sociale, Giuliano da Empoli evaluează și prestația publică a partidelor tradiționale și a politicienilor de modă veche. După o analiză lucidă, concluzia este, mai degrabă, pesimistă: politicienii sunt incapabili să se adapteze schimbărilor și continuă să guverneze în vechiul stil, ceea ce provoacă furia internauților.
Eseul „Inginerii haosului” este o oglindă pe care Giuliano da Empoli o pune în fața unei societăți polarizate, care trăiește doar pentru a-și lua doza zilnică de dopamină. Reflexia din oglindă ne arată imaginea hidoasă a unor oameni de știință ce privesc indivizii ca pe niște sisteme. În viziunea lor, comportamentul uman poate fi observat, măsurat, anticipat și foarte ușor de influențat.
