”Povestiri după Shakespeare”, de Charles și Mary Lamb
Editura Arthur, București, 2025
Traducere de Virgil Stanciu
Ilustrații de Dan Ungureanu
Concepută ca o antologie care să-i introducă pe copiii britanici de la începutul secolului al XIX-lea în arta marelui dramaturg William Shakespeare, colecția de povestiri a lui Mary și a lui Charles Lamb a devenit ea însăși canonică. Scopul celor doi a fost să le ofere copiilor și tinerilor mostre din limbajul shakespearian care să le insufle plăcerea lecturii și să-i pregătească pentru textele originale. Opera lui Charles și a lui Mary Lamb se înscrie în tendințele acelor vremuri de a crea o literatură educativă, care să pună bazele alfabetizării și culturii celor tineri. Apariția tot mai multor cărți de literatură pentru copii din secolul al XVIII-lea pregătea deja dezvoltarea spectaculoasă din secolul următor.
Pe fundalul sensibilității romantice orientate către valorizarea patrimoniului cultural și a tradiției literare, dar și a ideilor iluministe privind educația și formarea individului, Povestirile după Shakespeare constituie adaptarea a douăzeci de piese ale Marelui Will care nu cenzurează cu adevărat, dar omit referințele nepotrivite copiilor și unele fire narative secundare. Iluminismul a contribuit la redefinirea conceptului de copilărie, considerată o etapă autonomă a existenței, cu nevoi educative și intelectuale specifice (spre deosebire de epoci anterioare în care copiii erau priviți drept un soi de adulți în miniatură). În același timp, Romantismul a promovat interesul pentru recuperarea și transmiterea marilor creații artistice ale trecutului, percepute ca valori universale și expresii privilegiate ale spiritului național. Astfel, familia Lamb a încercat să facă o selecție care să reflecte idealurile pedagogice ale literaturii pentru copii de la începutul secolului al XIX-lea, îmbinând funcția instructivă cu cea recreativă, dar și cea morală cu cea estetică. Charles Lamb repovestește tragediile, în timp ce sora sa Mary repovestește comediile. Dramele istorice încărcate de referințe genealogice și politice, piese cu acțiunea plasată în antichitatea romană precum Antoniu și Cleopatra și Iulius Cezar sau piese mult prea violente precum Titus Andronicus sunt omise, totuși.
Cele mai importante modificări apar în privința simplificării intrigilor și a eliminării episoadelor secundare, atenuarea sau omiterea elementelor considerate inadecvate sensibilității juvenile, precum și accentuarea dimensiunii morale și educative a poveștilor. Romeo și Julieta este mult simplificată, multe din jocurile de cuvinte care-i conferă valoarea estetică barocă fiind eliminate. În Hamlet reflecțiile filozofice și ambiguitățile personajului sunt reduse, iar intriga este prezentată mai clar. Prințul Danemarcei nu mai este prezentat atât de pregnant ca un intelectual sfâșiat de îndoieli existențiale, ci ca un prinț virtuos, îndreptățit să caute adevărul și să restabilească ordinea morală. Tragedia lui Macbeth devine un exemplu despre efectele devastatoare ale ambiției necontrolate. Ambiția excesivă a lui Macbeth este prezentată ca sursa directă a căderii sale morale și politice, iar influența lui Lady Macbeth este subliniată ca un factor care-l îndepărtează pe protagonist de virtute și îl conduce spre crimă. De asemenea, în Furtuna aspectele ce țin de semnificația politică a uzurpării lui Prospero și recuperarea ducatului de Milano nu mai au aceeași anvergură, accentul căzând pe nedreptatea suferită de acesta și virtutea și înțelepciunea sa. Relația dintre Miranda și Ferdinand este prezentată într-o manieră mai apropiată de basm, ca expresie a inocenței, iar tema răzbunării este înlocuită de accentul pus pe iertare și reconciliere.
Două secole mai târziu, la editura Arthur apare o nouă ediție a acestor povestiri în traducere românească aparținând lui Virgil Stanciu. Prima ediție în limba română a apărut chiar din prima jumătate al secolului al XX-lea, în 1924, în traducerea lui Petre Grimm. Cea mai nouă ediție este, de fapt, o reeditare binevenită dintr-un șir mai larg de reeditări a foarte cunoscutului volum apărut la editura Dacia în 1976. Din punct de vedere al receptării, edițiile românești au păstrat funcția pedagogică a originalului, fiind destinate copiilor și adolescenților care intră pentru prima dată în contact cu opera lui Shakespeare. Astfel, Povestirile după Shakespeare apărute la editura Arthur sunt prezentate într-o grafică atractivă publicului tânăr căruia i se adresează, în două volume cartonate, viu colorate și ilustrate de Dan Ungureanu. Persistența acestor reeditări confirmă statutul privilegiat al adaptărilor lui Mary și a lui Charles Lamb în cadrul literaturii adresate copiilor, dar și a literaturii universale – ca introducere în acest canon în al cărui centru se află William Shakespeare.
Puteți cumpăra cărțile: Editura Arthur.
Sursa foto Charles&Mary Lamb: https://www.delphiclassics.com/shop/charles-and-mary-lamb-2/
