„Platanos”, de Doina Ruști
Editura Grupul Editorial ART, Editura YoungAdult, București, 2025
Romanul „Platanos” se înscrie în cunoscutele coordonate ale scrierilor autoarei Doina Ruști, nelipsind din opera epică densă realismul magic, meditația profundă și hiperluciditatea, conectarea cu dimensiunea fizică, corporală, ce impresionează prin transformarea carnală, chiar dismorfia pe care o experimentează personajele romanului aflate într-un moment crucial de pierdere a identității, a propriului corp, fiind aflate sub impactul necruțător al metamorfozei spre vegetal și redefinirea întregului univers înconjurător. „Platanos” este o operă cu accente distopice, unde ideile utopice transformă rapid ceea ce era numit „normalitate”, iar declanșarea transformării atrage cu sine un șir de evenimente neprevăzute care vor schimba definitiv cursul vieții.
Adresat în special adolescenților, romanul Doinei Ruști explorează teme profunde, cu multiple substraturi sociale, politice, ce conturează, însă, un univers fictiv la fel de actual și sugestiv și pentru adulți. Urmărind teme majore precum prietenia, crize însoțite de emoții puternice, greu de gestionat cu care se pot confrunta adolescenții și pe care, nerezolvate, le pot duce mai departe în viața adultă, autoarea aduce în lumină reflecții personale, dar și universal valabile, asupra relațiilor dintre oameni, fundamentele unei adevărate prietenii, pierderea unei relații autentice, deziluzii, ușurința cu care cei din jur pot fi judecați, schimbările care apar într-o relație de prietenie și cum poți rămâne autentic, luând decizii înțelepte și alegând binele din punct de vedere moral.
Firul epic urmărește destinele mai multor prieteni aflați într-un centru experimental, deoarece se confruntau cu o boală incurabilă, ale cărei remedii erau abia în cercetare, prin care oamenii deveneau hibrizi, căpătând caracteristice vegetale. Drama celor din centru era legată de pierderea familiilor, căci adulții și cei bătrâni nu puteau suporta transformarea și mureau. Astfel, lumea din jur era o lume a copiilor mutanți, deveniți peste noapte vegetali și fiind obligați să se descurce singuri într-o lume a plantelor, unde mișcarea este aproape imposibilă și libertatea pierdută, chiar și în absența regulilor unor adulți.
Acțiunea romanului se centrează pe relația dintre Sisinel și Platanos, doi vegetali care au șansa să se împrietenească în cadrul centrului experimental. Sisinel ajunge să facă chiar sacrificii pentru a sta cât mai mult în preajma lui Platanos care emana o aură misterioasă, iar prin felul în care le vorbea, își atrăgea simpatie și puterea de a-i influența prin credințele sale pe toți cei din jur. Curând, Sisinel avea să afle că Platanos nu era cu adevărat ceea ce pare și, în urma unei minuni prin care a reușit să își desprindă rădăcinile și să meargă din nou, pornește în descifrarea misterului caietului vărgat despre care Platanos i-a povestit în nopțile când îi era rău și nu se putea liniști din cauza metamorfozei dureroase. Printre frumusețea cărților și a bibliotecilor care a legat prietenia dintre cei doi, Sisinel avea să afle că adevăratul vinovat pentru starea deplorabilă în care se afla întreaga lume era chiar Platanos și un fular alb vrăjit ce îndeplinea dorințe. Găsirea fularului și ruperea magiei a devenit în scurt timp scopul suprem al lui Sisinel care, în toată această aventură avea să afle de la Popescu, personajul ce îi va fi ghid, mistere despre hibrizi, despre botanică și numele plantelor în care el, împreună cu prietenii săi, s-au transformat. În final, Sisinel devine și eroul pozitiv al romanului, căci va reuși să salveze lumea de efectele dorinței egoiste a lui Platanos.
Cartea lui Doina Ruști m-a surprins prin analiza profundă, psihologică, a transformărilor dinspre uman spre vegetal ce poate fi privită, într-o notă metaforică, chiar transformarea prin care un copil devine treptat adolescent și, apoi, adult. Analiza semnelor, a stărilor care marcau interiorul personajelor este o convorbire intimă cu propriul lor corp, cu acceptarea transformării implacabile și necesitatea de a accepta ființa ce urmau să devină, renunțând la trecutul dulce al copilăriei: „Prima oară mi s-au îngroșat coatele, apoi mi-au apărut frunzulițe pe la ureche, catifelate, aproape transparente la început, ca o membrană, dar într-o săptămână au căpătat consistență și s-au făcut verzi. Nu mai văzusem pe nimeni ca mine, dar mai ales eram încântat când cineva spunea că niciodată nu mai văzuse așa ceva.” Maturizarea se instalează cu momente dureroase, atât fizice, cât și sufletești, este un moment de sensibilitatea și instabilitate, uneori intense, dar, ceea ce reiese chiar din romanul „Platanos”, mediul social și posibilitatea de a împărtăși această mare trecere spre viața de adult cu cei ca tine fac ca totul să fie mai suportabil și plin de sens.
De asemenea, vegetalul atât de des întâlnit în operele scriitoarei Doina Ruști reușește și aici să ofere consistență poveștii și să mențină direcțiile realismului magic. Explorând cu multe amănunte această lume a plantelor, autoarea imprimă, încă o dată, cititorilor ideea unei comuniuni ascunse cu natura ce ne înconjoară, cu imposibilitatea de a ne separa de acele forțe invizibile ce își fac simțită prezența sub diverse forme. Apelând la metafora vegetalului, mai exact la această dezumanizare treptată spre forme de viață elementară, Doina Ruști conturează, nuanțând într-un mod subtil și cu deosebit talent literar, o lume care, la prima vedere deși pare imposibil de transpus în realitate, este mai actuală decât ne-am fi putut imagina.
