Editorial

Cinci momente minunate trăite la FITS 2026

Am revenit la Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu, în 2026, al doilea an consecutiv în care Filme-cărți.ro este partener media. Am avut aceleași trăiri, ba chiar și mai intense decât anul trecut pentru că am reușit să văd, în sfârșit, Faust, un spectacol absolut fabulos, de genul care se poate vedea doar o dată în viață. 

Am povestit în iunie-iulie despre o parte însemnată din spectacolele văzute, ba aici pe site, ba în social media, așa că acum, bilanțier, am zis să fac obișnuitul top 5, pe scurt, al momentelor faine petrecute la FITS 2026:

5. Tinerii curajoși – „Dicționar pentru revoluții

Tema acestei piese este foarte actuală și este tratată într-un mod riguros și,  pe alocuri,  spectaculos: una dintre studente este hărțuită sexuală de un profesor, așa că toți colegii săi se aliază împotriva acestuia din urmă și vrea să atragă atenția întregii lumi asupra acestei fărădelegi și asupra unora asemănătoare. Ce fac ei? Protestează, se baricadează, transmit prin social media, au discursuri înflăcărate, au dezbateri interne asupra pașilor  de urmat, ba chiar și  asupra sensurilor cuvintelor utilizate.

Curajos spectacol al tinerilor de la Teatrul Naţional „Radu Stanca” Sibiu. Curajos, foarte actual și dezinvolt. De altfel, sala a fost arhiplină, cu foarte mulți tineri, care au aplaudat minute în șir la final și au rezonat din plin cu piesa. I-am surprins discutând aprins câteva minute mai târziu, la ieșirea din sală, despre implicațiile politice ale războaielor actuale, dar și despre felul în care, în viitor, ar trebui să fie uniți în disputele cu profesorii. 

4.  Teatru popular – „Scrisoarea” de Milo Rau

În mare parte, „Scrisoarea” lui Milo Rau aparține teatrului popular: este o piesă plină de umor; este adaptată timpurilor și locului, de multe ori cei doi actori schimbând textul original cu referiri la Transilvania, Sibiu, vampiri sau Ateneu; dialogul cu publicul este prezent aproape continuu și, mai simpatic, publicului i-a fost  hărăzit inclusiv roluri semnificative, de la  doctor la profesor, de la intelectual la alcoolic (și greu m-am abținut ca pentru acest din urmă rol să dau chiar o probă 😀 ).

Dar chiar dacă este teatru popular, „Scrisoarea” are și momente foarte profunde, ba chiar recitaluri ale celor doi actori care demonstrează că, în ciuda felului în care îi privesc cei  din  familie, chiar au devenit artiști, artiști de valoare. De aici, impresia de piesă emoționantă (devenirea artistului, în contrast cu părerea unor apropiați), dar și proaspătă și plină de umor, dată de interacțiunea cu publicul și cu atmosfera naturală de pe  întreg parcursul spectacolului.

3. Spectacolele stradale și concertele în aer liber

Foarte frumoase toate aceste spectacole stradale, care se întâmplă peste tot în Sibiu, chiar și în împrejurimi. Dacă te plimbi prin centru sau prin piețele numeroase ale Sibiului în timpul festivalului, vei da de artiști, circari, fanfare, trupe închegate de teatru, care oferă gratuit trecătorilor prezenți câteva mostre de spectacol  autentic. În plus, serile, în Piața Mare, au loc spectacole de tot felul, fie concerte, fie spectacole grandioase de circ sau teatru.

Dacă ar fi să enumăr doar câteva dintre cele  văzute, aș menționa doar două + un bonus:

-simpaticii italieni de la Cikale Comic Vocal Trio, pe care i-am surprins lângă Turnul Olarilor, pe str. Cetății, într-un spectacol interactiv, amuzant atât pentru adulți, cât și pentru copii. Trei însoțitori de bord (două femei, un bărbat), care au încercat și reușit să ofere distracție la bordul avionului, stabilind câteva reguli pentru  orice spectacol stradal, prima fiind – FĂRĂ TELEFOANEEEE! Într-adevăr, HoStress – No stress!

-MAKOTO SAN, Collectif Arbuste, o echipă franceză de oameni-spectacol, care au realizat un show incendiar în Piața Mare, utilizând instrumente din bambus de proveniență asiatică, îmbinată cu muzică electronică modernă europeană. Foarte buni!

Bonus: foarte simpatica expoziție de grafică a lui Horațiu Mălăele de la Galeria Heartfully.

2. Transformarea lemnului în spectacol – „Simfonia rumegușului

Imaginați-vă o scenă de lemn de câțiva metri pătrați, care poate fi transformată după  bunul plac al celor trei actori performeri, așa cum această scenă este și locul lor de refugiu, casa lor în care se ascund și în care ascund diferite instrumente sau unele care transformă, manipulează, distruge sau  chiar creează o lume. Este lumea lemnului, o materie care poate fi ușor distrusă, după cum poate fi la fel de trainică precum, să  zicem, viața omenească. Așadar, maleabilă, dar flexibilă, muritoare, dar dură, puternică, cu instinct de supraviețuire.

Pentru mine, „Simfonia rumegușului” a fost un spectacol atipic și ingenios, iar Mihaela a spus că a fost chiar fantastic. De remarcat atât umorul acestei concepții, cât și precizia tehnică – cei trei actori sunt și talentați și incredibili performeri, dar nu le lipsește nici îndemânarea și abilitățile de buni meșteșugari.

1. Incredibilul Faust

Am ajuns la Faust și concluzia: este ceva unic, de la decoruri și o viziune a Iadului absolut electrizantă, de la zecile de figuranți până la urcarea lor în scenă, de la un mesaj bine alcătuit despre diferențele între bine și  rău și ceea ce alegem, vremelnic sau definitiv, atunci când ni se oferă alternativă, fie de către forțele binelui, fie de către Mefistofel, până la transpunerea scenică a acestor forțe, de la interpretările extraordinare ale celor doi interpreți ai protagoniștilor (niciunul mai prejos decât celălalt, Ofelia Popii și Miklos Bacs sunt extraordinari) până la efectele vizuale spectaculoase care alcătuiesc treptat un tot unitar, imposibil de privit altfel decât ca un tot. În plus, e un show real, fără să ducem deloc în derizoriu acest cuvânt, și care-și poate dezvălui la fiecare vizionare un alt mesaj, alte detalii, alte surprize.

După asemenea spectacol, nu pot spune decât: FABULOS! Este o punere în scenă care trebuie văzută și revăzută, la care spectatorii pot găsi nuanțe și interpretări diferite, noi, la fiecare vizionare, dar poate produce admirație și uimire și la prima vizionare, ca în cazul nostru. Deci am ajuns la Faust, dar mai vreau.

Să ne revedem cu bine la FITS 2027, atmosfera de la Sibiu e senzațională, iar calitatea spectacolelor este extraordinară!

(Fotografii de Gabriel Sarkadi și Mihail Nistor)

Articole similare

Părerea unui outsider despre lumea literară românească

Jovi Ene

Săptămâna Pedro Almodovar: Laberinto de pasiones (1982)

Jovi Ene

Prin blogosfera literara (26 noiembrie – 2 decembrie 2012)

Dan Romascanu

Leave a Comment

Acest site folosește cookie-uri pentru a oferi servicii, pentru a personaliza anunțuri și pentru a analiza traficul. Dacă folosiți acest site, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Filme-carti.ro prelucrează datele cu caracter personal furnizate de voi în cadrul înscrierilor la concursurile organizate pe blog, în scopul desemnării câștigătorilor. Doar datele câștigătorilor vor putea fi dezvăluite sponsorilor concursurilor respective. Datele personale nu vor fi folosite altfel. OK Aflați mai mult