„Dicționar pentru revoluții”
Regia: Alin Uberti
Versuri: Narcis Zamfir
Distribuție: Cosma Ioana, Antonia Dobocan, Mădălina Foficaș, Gabriela Pîrlițeanu, Radu Costea, Ali Deac, Horia Fedorca/Vlad Furtună, Ştefan Tunsoiu, Iustinian Turcu
Primul nostru spectacol de la FITS 2026 a fost „Dicționar pentru revoluții”, de Alin Uberti & Narcis Zamfir, pe care l-am văzut în micuța și cochetă Sală Studio a Teatrului Național „Radu Stanca” din Sibiu. Tema este foarte actuală și este tratată într-un mod riguros și, pe alocuri, spectaculos: una dintre studente este hărțuită sexuală de un profesor, așa că toți colegii săi se aliază împotriva acestuia din urmă și vrea să atragă atenția întregii lumi asupra acestei fărădelegi și asupra unora asemănătoare.
Ce fac ei? Protestează, se baricadează, transmit prin social media, au discursuri înflăcărate, au dezbateri interne asupra pașilor de urmat, ba chiar și asupra sensurilor cuvintelor utilizate. De altfel, cuvinte precum „profesor”, „instituție”, „revoluție” sunt despărțite în silabe, pentru a ajunge la sensul primordial (de multe ori, latin sau grecesc), dar se discută chiar și despre „bacșiș”, cuvânt pur turcesc.
Chiar dacă s-a plecat de la un protest despre hărțuire și relații de subordonare și de putere, vocile lor atrag atenția asupra tuturor temelor actuale, de la războaiele din Ucraina sau Gaza la schimbările climatice, de la corupția politicienilor la insuficienta finanțare a sistemelor de educație și de sănătate publică, de la feminism la neonazism. Sunt multe mesaje aici, inclusiv cu privire la lentoarea și nepăsarea românilor, care nu protestează aproape niciodată public și e nevoie ca cei tineri să iasă în față și să preia inițiativa.
„Dicționar pentru revoluții” este, dincolo de cuvinte și semnificațiile lor, un musical cu creații proprii (nu există cover-uri și poate asta îl face mai important în rândul tinerilor), cu ritmuri care merg de la rap la „paranghelie”, de la influențe arăbești la solo-uri feminine. Interpretarea bună a acestor tineri este, așadar, dublată de voci excelente și putem spune, la final, că alegerea actorilor a fost foarte potrivită.
Curajos spectacol al tinerilor de la Teatrul Naţional „Radu Stanca” Sibiu. Curajos, foarte actual și dezinvolt. De altfel, sala a fost arhiplină, cu foarte mulți tineri, care au aplaudat minute în șir la final și au rezonat din plin cu piesa. I-am surprins discutând aprins câteva minute mai târziu, la ieșirea din sală, despre implicațiile politice ale războaielor actuale, dar și despre felul în care, în viitor, ar trebui să fie uniți în disputele cu profesorii.
Așadar, e nevoie și de curaj în mesajele transmise de tineri, chiar dacă uneori indirect, prin intermediul unei piese de teatru. Trebuie însă să recunoaștem că lumea se schimbă, că tinerii adolescenți sunt mult mai implicați în societate și mult mai vocali, ceea ce nu e deloc rău. „Pe vremea mea”, la începutul tumultoșilor ani 1990, ținta noastră era doar de a supraviețui, nu și de a ne implica civic. Acum am evoluat și este meritul multor tineri că iau ce-i mai bun din noua tehnologie, învățând să manevreze cuvintele și să protesteze când se cuvine. (Sigur, mai au de învățat geopolitică, istorie, mai au nevoie de experiență de viață, dar e timp.)
Curaj!
(Photo Credit: Vlad Dumitru de pe site-ul FITS)
