Deschiderea festivalului de scurtmetraje Bucharest Short Film Festival (BSFF) a reprezentat o ocazie minunată să-mi satisfac curiozitatea cu privire la cele mai noi scurtmetraje, căci acestea exercită asupra mea aceeași atracție ca și lungmetrajele.
1. Hienă (2025), regizat de Altay Ulan Yang și premiat cu Leopardul de Aur pentru cel mai bun scurtmetraj internațional la Locarno 2025
Acest scurtmetraj, care a deschis seara de Ficțiune 1, a fost cel care m-a marcat și cel mai mult. Filmat integral în alb negru, cu muzică dramatică și atmosferă apăsătoare, spune povestea unor studenți care se pregătesc într-un castel pentru un examen solicitant de artă. Sosirea unui personaj misterios, 90, declanșează un lung șir de șicane și farse ce culminează cu o confruntare violentă. Contrastul dintre tăcerea individului care se concentrează pe propria muncă și invidia exteriorizată a celor mediocri este prelucrat foarte bine, unele scene având alură de coșmar prelungit în hohote de râs batjocoritoare.
2. Ficțiune (2026), regizor Ambroise Rateau
Având nuanțe puternice de comedie, această peliculă înfățișează un actor pregătit să joace cu emoții reale, cum i s-a cerut. Oscilând între râsete și absurd, tensiunea acțiunii crește progresiv, pe măsură ce protagonistul devine tot mai stresat de absența scenariului care întârzie să-i fie pus la dispoziție. Până la final, și după ce pleacă de la poliție ca să reclame un posibil omor, rămâne oarecum bulversat. La fel și spectatorul, confruntat se pare cu o felie de cinema-vérité. Ultimul cadru, în care camera filmează în continuare, ne arată linia subțire dintre viață și ficțiune.
3. Băiatul cu pielea albă (2025, regizor Simon Panay) a obținut Premiul „France Televisions” la Festivalul Clermont-Ferrand 2025.
Un băiat albinos este adus de tatăl său și coborât într-un tunel pentru a cânta și a găsi aur. Toată lumea își pune speranța în el. Însă la final, cel mai sfâșietor se aude glasul lui, care își strigă neîncetat tatăl. M-a impresionat interpretarea băiețelului, ce pare terorizat de acest ritual din care nu vrea să facă parte. Am reținut și modul de filmare: într-un mediu dominat de întuneric, el pare să aducă lumina și să răscolească praful zburând prin aer.
4. Visul este un melc (2026, Thien An Nguyen), a fost nominalizat pentru Palme d`Or la Festivalul de la Cannes 2026.
Consider că a fost cel mai excentric scurtmetraj din această selecție. Huy este un artist care servește drept suport uman pentru o cursă de melci. Încercând să-și dea seama ce înseamnă frumusețea supunerii în artă, încearcă să integreze ritmul melcilor în propria viață. Această poveste nu oferă o soluție, mi se pare mai degrabă că îndeamnă la reflecție, pornind de la ceea ce afirmă la un moment dat un personaj despre arta momentului care nu poate fi mimată sau monetizată sau posedată.
5. Mesopotamia, TX (2025, regizoare Lucy Gamades), nominalizat la Festivalul Clermont-Ferrand 2025
Pe acordurile unei melodii romanțioase de prin anii `70, intră în cadru protagonistul care urcă pe o cărare până la un punct de observație a unei eclipse de soare. Aici, se așază lângă o femeie singură și începe firesc o discuție despre totul și nimic. Descoperă că amândoi așteaptă ceva sau pe cineva dar care nu apare, așadar până la urmă rămân împreună. Mi s-a părut simpatică această peliculă tandră și simplă, caldă, fără exagerări, despre doi oameni care cunosc o apropiere.
6. Duminica în familie (2025, regizor Gerardo Del Razo), a obținut Mențiunea Specială la Festivalul Clermont-Ferrand 2025.
Într-o atmosferă liniștită de cartier, oamenii socializează, bat mingea. Activitatea se animă și mai mult lângă unul dintre magazinele din zonă, când vocile celor care solicită plata taxei de protecție săptămânală devin mai puternice. Treptat, tensiunea ajunge la o cotă de descărcare violentă. Apoi, liniștea se instalează iar, totul se încheie cum a început: oamenii socializează, bat mingea, doar e duminică. Mi s-a părut interesant unghiul de filmare, aproape total frontal, de la distanță, nu se văd prea clar trăsăturile personajelor, ca și cum accentul cade mai mult pe acțiune/tensiune decât pe oameni.
La final, a fost inserat și unul dintre scurtmetrajele câștigătoare din anii trecuți, The Mohel (2020), regizat de Charles Wahl, cu o analiză fină despre natura tranzacțională a ritualului de circumcizie cu care se confruntă doi proaspeți părinți, prinși între așteptări și tradiții.
Sunt încântată că am avut șansa de a viziona această selecție de scurtmetraje diferite, cu viziuni extinse asupra vieții și ficțiunii. Vă invit așadar să descoperiți și celelalte noutăți în cadrul celorlalte seri, sunt sigură că veți găsi cel puțin un subiect sau un personaj cu care vă puteți identifica. Vizionare plăcută!
Calup vizionat în cadrul Bucharest Short Film Festival (BSFF), a 11-a ediție (București, 5-12 septembrie 2026)
Trailer: https://www.facebook.com/BUCHARESTSHORT/videos/893251233642672/
(Sursă fotografii: https://bucharestshort.ro/ro/program-2026/#div2)
