Crimson Tide (1995) – Valul ucigaș
Regia: Tony Scott
Distribuția: Gene Hackman, Denzel Washington, Viggo Mortensen, James Gandolfini
Crimson Tide este al optulea lungmetraj de ficțiune realizat de regizorul Tony Scott, după ce a înregistrat o serie de succese de box-office cu filmele sale anterioare, precum : Top Gun (care anul acesta împlinește 40 de ani de la lansare), Days of Thunder ( 1990) sau True Romance (1993). În 1995, anul în care s-a lansat filmul lui Scott, au existat și alte blockbustere de top ca Apollo 13 regizat de Ron Howard, sau Waterworld al lui Kevin Reynolds, care au rămas în memoria colectivă. Cum a reușit Crimson Tide să reziste testului timpului în fața altor producții de aceeași anvergură?
Nominalizat la trei premii Oscar, având o distribuție de excepție cu Gene Hackman și Denzel Washington în rolurile principale, filmul abandonează formula clasică de acaparare instantanee și fără drept de apel a privitorului, prin intermediul unui set de clișee și al efectelor speciale, cu scopul evident de a-i oferi un escapism facil și redundant specific producțiilor marilor studiouri. Crimson Tide reușește să depășească o parte din stereotipurile și șabloanele filmelor de acțiune, deja cunoscute, precum și superficialitatea care caracterizează construcția eroilor, încercând să mute atenția către psihologia lor.
Premisa de la care pornește povestea (plasată în timpul mandatului președintelui Bill Clinton) este aceea a amenințării cu un atac nuclear iminent, din partea Rusiei. În încercarea de a contracara tabăra adversă, submarinul U.S.S. Alabama condus de căpitanul Ramsey (Gene Hackman) și secundul său Hunter (Denzel Washington) este lansat la apă cu misiunea secretă aprobată de la Washington, de “a da drumul” la o serie de rachete nucleare.
Una dintre secvențele definitorii ale filmului este aceea în care Hunter și Ramsey fumează împreună câte un trabuc la bordul navei, în timp ce aceasta traversează Oceanul Pacific.
Viziunile celor doi asupra războiului și a armelor nucleare sunt diferite de la bun început. Divergențele dintre ei devin tot mai evidente, pe măsură ce situațiile apărute în interiorul submarinului se complică. Nu este vorba de rivalitate sau de orgolii, ci de luarea celor mai bune decizii într-un timp cât mai scurt.
Căpitanul Ramsey este înlăturat ad-hoc în timpul unei revolte spontane, în urma căreia regizorul ne dă răgazul necesar să asistăm la o degringoladă totală din care nimeni nu are de câștigat, mai mult decât atât realizăm că se formează două tabere adverse: cei împotriva lui Hunter, văzut acum ca un intrus ce trebuie eliminat pentru simplul fapt că a îndrăznit să se răzvrătească și să nu se supună lui Ramsey și cei care rămân alături de acesta indiferent de consecințe.
Ordinea este restabilită prin forță și armele din dotare, salvatorul fiind unul dintre membrii echipajului, devotat căpitanului, locotenentul Bobby Dougherty (James Gandolfini).
Personajul- cheie este Weps (Viggo Mortensen) , singurul care cunoaște mecanismele interne ale submarinului, pus în fața unei alegeri dificile : aceea de a hotărî de partea cui se află până la final. Mortensen face un rol memorabil care la vremea aceea a reprezentat o rampă de lansare .
În aceste condiții, turbulențele devin greu de evitat mutând atenția către capacitatea de a supraviețui în condiții extreme, în timp ce planul inițial de lansare a rachetelor devine o chestiune delicată. Nava începe să întâmpine noi probleme atunci când este detectat un submarin rusesc ce trimite torpile către ei, devenind țintă a atacurilor inamice.
Încercând să evite coliziunea iminentă cu submarinul rusesc, „USS.Alabama” este puternic avariat. Acesta este punctul culminant, momentul în care se instaurează panica, iar supraviețuirea echipajului depinde de deciziile luate de căpitan.
Imaginea filmului semnată de Dariusz Wolski se compune succesiv din cadre ce aduc în prim- plan o combinație de roșu intens și flash-uri galbene orbitoare, care reușeșc să creeze o atmosferă claustrofobică și să accentueze starea de urgență și de alertă permanentă în care se află echipajul navei . Muzica lui Hans Zimmer vine să completeze ceremonios senzația permanentă de tensiune și de imposibilitate de a evada din ceea ce se transformă într-o cursă contracronometru.
Crimson Tide este un film intens și provocator, care se distinge prin posibilitatea de a oferi acces în culisele unei lumi demult apuse, în care căpitanii de nave aveau ultimul cuvânt de spus.
Disponibil pe Disney+.
