„Clanul Netanyahu”, de Joshua Cohen
Editura Vremea, București, 2025
Traducere din limba engleză și note de Dragoș Ciocăzan
Clanul Netanyahu, romanul scriitorului american Joshua Cohen, a fost publicat în limba română la editura Vremea, în anul 2025, în traducerea lui Dragoș Ciocăzan și este un text literar situat la intersecția dintre ficțiune și realitate, eludând cu perspicacitate orice încadrare categorică în oricare dintre cele două dimensiuni mențioante. În original The Netanyahus, romanul a apărut în anul 2021 și a primit recunoaștere încă de la publicare, câștigând în același an premiul National Jewish Book Award pentru ficțiune, pentru ca la un an distanță să primească și prestigiosul premiu Pulitzer (2022). Clanul Netanyahu este scris cu umor și cu o subtilitate tăioasă, fiind construit asemenea unui document literar unde date istorice verificabile se întrepătrund cu secvențe ficționale.
Subtitlul anticipează subiectul romanului, marcând totodată și predominanta tendința umoristică care va caracteriza stilul de scriere, și anume, O relatare a unui episod minor și chiar neglijabil din istoria unei familii foarte faimoase. Romanul apare cu o dedicație în memoria lui Harold Bloom, care ar fi inspirat, de fapt, scrierea romanului prin relatarea experienței acestuia privind întâlnirea cu Ben Zion Netanyahu, tatăl prim-ministrului israelian Benjamin Netanyahu. Membrii așa-zisului clan Netanyahu sunt descriși într-o manieră sardonică, aproape stereotipică, conturând în momentele paroxistice niște personaje caricaturale. Din punct de vedere stilistic, Joshua Cohen folosește cu măiestrie limbajul pentru a crea o voce distinctă fiecărui personaj în parte, fără a neglija construcția sofisticată a narațiunii propriu-zise. Totodată, concentrarea excesivă asupra stilului i-a adus și critici privind neglijarea premisei tematice mult mai ofertante, anume aceea a condiției evreului în America postbelică, în favoarea urmării unei tradiții literare deja înrădăcinate (Guy Spier, Joshua Cohen Might Have Been a Great Writer).
Romanul este scris din perspectiva istoricului de origine evreiească Ruben Blum, care se confruntă cu sarcinile, mai mult sau mai puțin extenuante, din lumea academică în care își desfășoară activitatea, la Corbin College. Condiția evreului în perioada postbelică rămâne un punct sensibil pentru Blum și pentru familia sa, chiar și după integrarea acestora printre colegii de muncă, fapt pe care Blum caută să îl disimuleze cu cât mai multă dibacitate. Pe lângă acest aspect fundamental identității familiei Blum, Joshua Cohen reușește să insinueze și natura perfidă a conservatorismului american a acelei perioade în cadrul căruia poziția socială și manifestarea în concordanță cu reguli sociale rigide reprezentau fațada unei societăți lipsite de o direcție morală sau de o înțelegere mai profundă a mecanismelor interioare ale omului. Cariera academică a lui Ruben Blum pare să fie, mai degrabă, o dovadă a bunăvoinței societății americane, decât o realizare personală, cariera de bibliotecară a soției sale Edith pare a fi doar o îndeletnicire secundară față de mult mai importantele îndatoriri de soție și gospodină, iar inteligența fiicei acestora Judith doar apendice ale frumuseții sale în devenire. Ipostaza marginalității acestei familii, în special a lui Ruben Blum, nu dispare niciodată, acesta fiind constant nevoit să facă compromisuri pentru a nu i se reproșa vreo abatere de la normele sociale prestabilite.
O altă formă de alienare față de propria condiție este resimțită de Blum atunci când îl întâlnește pe Ben Zion Netanyahu, un intelectual cu o carieră suspectă care era propus pentru un post de profesor de istorie a evreilor la universitatea unde se afla și Ruben Blum. Contrastul dintre cele două familii pare unul aproape total în episodul vizitei pe care familia Netanyahu o face familiei Blum, cei dintâi ghidându-se după un set de valori mai tradițional și specific identității lor, iar din cei urmă încercând să se integreze într-o societate ale cărei baze sunt cele ale toleranței. Ben Zion Netanyahu, specialist în istoria evreilor din peninsula Iberică în Evul Mediu, susține discursuri aproape halucinante, contradictorii, dar pline de elocvență care îi uimesc pe membrii comisiei responsabile cu acordarea postului de profesor la Corbin College, printre care se afla și Blum. În esență, Ruben Blum și Ben Zion Netanyahu reprezintă două fațete ale unei identități scindate, bântuite de o istorie tragică, fapt marcat cu subtilitate tocmai de tonul preponderent umoristic al narațiunii.
Clanul Netanyahu este un roman a cărui complexitate este conturată tocmai de simplitatea narațiunii și de umorul specific acesteia. Personajele, deși caricaturale pe alocuri, reprezintă ipostaze ale marginalității a cărei depășire presupune nu doar un cadru exterior formal, cât și o reconfigurare interioară a valorilor și a perspectivelor asupra vieții. Clanul Netanyahu este, mai degrabă, o pledoarie, pentru faptul că simpla retorica nu poate construi, singură, o identitate completă.
