Amsterdam (2022)
Regia: David O. Russell
Distribuția: Christian Bale, Margot Robbie, John David Washington, Chris Rock, Mike Myers, Michael Shannon, Taylor Swift, Zoe Saldaña, Rami Malek, Robert De Niro
Mărturisesc că ‘Amsterdam’, filmul din 2022 al lui David O. Russell, m-a descumpănit. Regizorul american, care și scrie scenariile filmelor sale, a realizat câteva filme care mi-au plăcut mult prin consistența stilistică, prin problematica legată de prezentul american sau de trecutul cu repercusiuni în prezent, și prin felul în care-și dirijează actorii în realizarea unor roluri memorabile. ‘Amsterdam’, filmat în perioada pandemiei și lansat spre sfârșitul ei, pare că încearcă să inaugureze o direcție nouă în creația sa, oarecum similară cu alegoriile vizuale cu nuanță fantastică ale lui Wes Anderson. Distribuția este impresionantă – o colecție de vedete și de actori interesanți -, iar imaginea îi aparține lui Emmanuel Lubezki, câștigătorul a trei premii Oscar consecutive pentru cinematografie în anii 2014-2016. Și totuși ceva nu a funcționat, și asta au simțit și spectatorii care nu s-au înghesuit să cumpere bilete și criticii care în majoritate au îngropat filmul. Nu sunt sigur care a fost motivul. Poate că Russell nu a mers suficient de departe, oprindu-se undeva la mijloc între o poveste ‘care aproape s-a întâmplat’ și o fantezie mai ales cinematografică, sau poate că de vină este încercarea prea insistentă de a trage concluzii contemporane (‘lecții din istorie’) între evenimentul pe care se bazează acțiunea și evenimente politice contemporane.
Acțiunea filmului este plasată în 1933, cu flashback-uri în anii de la sfârșitul primului război mondial. Burt este un tânăr medic new-yorkez care este trimis de soție și familia ei bogată să lupte (pentru onoare!) pe front. Este rănit, desfigurat și își pierde un ochi în lupte, fiind salvat, împreună cu prietenul sau Harold, un tânăr de culoare, de frumoasa infirmieră Valerie. Harold și Valerie se îndrăgostesc și cei trei trăiesc o perioada de idilă la Amsterdam, care devine reperul prieteniei lor și al unei tinereți fericite. Cu ani mai târziu în New York. Valerie dispăruse, Harold devenise un avocat cunoscut, Burt se desparțăsise de soție și de familia bogată și își dedicase cariera îngrijirii răniților și mutilatilor de război. Când cei doi prieteni sunt implicați în moartea generalului care-i comandase pe câmpul de luptă și a fiicei sale, ancheta îi duce în cercurile înaltei societăți americane și la dezvăluirea unui complot fascist de lovitură de stat. Se vor reface legăturile dintre cei trei? Vor reuși împreună să dejoace planurile care amenințau democrația americană după modelul ascensiunii fascismului în Europa acelor ani?
Scenariul este inspirat din evenimente reale, mai precis dintr-o conspirație politică numită The Business Plot care a avut loc în 1933 și a fost dejucată în mare parte deoarece unul dintre conducătorii săi, un general veteran, a decis să o dezvăluie autorităților și publicului. Rolul personajului inspirat de această figură istorică este jucat de Robert De Niro și scena discursului său la reuniunea veteranilor este foarte bine construită, probabil inspirată din scena celebră a cuvântării din ‘Marele Dictator’ al lui Chaplin. Ce mi-a mai plăcut în film? Imaginea și costumele – stilizate și expresive. Efortul individual al majorității actorilor, fie că este vorba despre roluri principale ca cel al lui Christian Bale (un fel de omagiu adus personajului Columbo al lui Peter Falk) și Margot Robbie, fie de roluri secundare cum sunt cele interpretate de Rami Malek, Anya Taylor-Joy, Zoe Saldaña sau Mike Myers (de mult nu l-am văzut!). Ce mi-a plăcut mai puțin? Intepretarea lui John David Washington – fiul lui … dar mult mai puțin inspirat, cel puțin aici. Stilul narațiunii. Se potrivea aici, în opinia mea, mult mai mult o montare dinamică, în care să se combine acțiunea și comedia. Exact la momentul culminant (și asta cu vreo 30 de minute înainte de final) narațiunea înțepenește și este înlocuită cu un fel de relatare voice-over care ne explică și ce se întâmplă și concluziile pe care trebuie să le tragem. Să fie vorba despre o referire la consumul de substanțe la care recurg din plin eroii după traumele războiului. Oricum, mi s-a părut retoric, inutil, ne-cinematografic. Păcat, căci acest film avea șansa și premizele de a fi un succes real. Să vedem ce va urma în cariera regizorului David O. Russell.
Disponibil pe Netflix.
Nota: 7/10
(Sursă fotografii: IMDb.com)
