Filme Filme europene

Vânătoare de vrăjitoare: Wicker (2026)

Wicker (2026)
Regia: Alex Huston Fischer, Eleanor Wilson
Distribuția: Olivia Colman, Alexander Skarsgård, Elizabeth Debicki, Peter Dinklage

‘Wicker’ este unul dintre cele mai originale și mai surprinzătoare filme pe care le-am văzut în ultima vreme. Scenariștii și regizorii sunt o pereche de cineaști, soț și sotie, pe nume Alex Huston Fischer și Eleanor Wilcon, cu puține filme în palmares, individual sau împreună. Cei doi au adaptat o povestire scrisă de Ursula Willis, o scriitoare britanică puțin cunoscută, și au plasat intenționat povestea într-un loc și timp nedeterminate. Din cele 14 pagini ale povestirii, ei au creat o lume dominată de superstiții transformate în tradiții, de credințe ancestrale devenite cutume și cu reguli sociale și relații de familie moștenite din adâncurile timpurilor. Dragostea nu prea își are locul în aceasta lume, și doar intervenția magiei o poate readuce în viețile oamenilor. Și dacă tot ceea ce nu poate fi explicat este magie, atunci cel care iubește este un Străin, și nici străinii nu sunt acceptați cu ușurință într-o lume închisă în ea însăși.

Filmul arată ca o dramă de epocă, dar este mult mai mult decât atât. Suntem undeva, la malul mării, în Anglia, între Evul Mediu și mijlocul secolului 19, într-o comunitate rurală în care oamenii nu se cheamă unii pe alții pe nume ci după profesie și rolul fiecăruia și fiecăreia în viața satului: Brutarul și Soția Brutarului, Croitorul și Soția Croitorului, Măcelarul și Soția Măcelarului, Cârciumarul și Soția Cârciumarului, Doctorul și Fiicele Doctorului, etc. La marginea satului și a comunității trăiesc Împletitorul de Coșuri din Răchită – marcat din naștere prin statura sa minusculă – și Pescărița, o femeie cam trecută ca vârstă și rămasă singura și nemăritată, poate și din cauza mirosului specific meseriei. Deși femeile muncesc mult mai mult, uneori în timp ce bărbații petrec ore multe la cârciumă, viața este dominată de bărbați. Simbolul cel mai bun este colierul sau poate zgarda care este pusă la gâtul femeilor la nuntă. Doar Pescărița refuză zgarda și orice relație convențională, dar singurătatea o bântuie și pe ea. În disperare, îi cere Împletitorului să-i confecționeze un bărbat din răchită. Mestesugasul va pune în munca sa întreaga sa iscusință și ceva suflet. Rezultatul va fi peste așteptări. Bărbatul din Răchită nu doar că va împlini viață Pescăriței, dar va zdruncina întregul sistem de relații din sat și va schimba destinele bărbaților și mai ales pe cele ale femeilor.

‘Wicker’ este o frumoasă poveste de dragoste și o parabolă socială și morală de o originalitate și prospețime cum nu am mai văzut de mult. Cei doi scenariști – regizori reușesc să o transforme în limbaj cinematografic, trecând peste dificultăți formale care ar fi putut împinge ușor intriga în plictis sau ridicol. Nu se întâmplă asta, dimpotrivă, vedem pe ecran o poveste care curge fluent, nu în ultimul rând datorită amestecului dintre îndrăzneală erotică și umor, așa cum ne-a obișnuit literatura engleză încă din secolele 17 și 18. Dacă unele mesaje sună atât de actual, cum ar fi cel legat de rețelele sociale care cândva se numeau ‘gura lumii’ sau de neacceptarea Străinului, asta este pentru că aceste tare sunt moștenite și nicidecum descoperiri ale secolelor 20 sau 21. Totul arată și sună firesc, antrenant și foarte distractiv. Olivia Colman adaugă încă un rol minunat palmeresului ei cinematografic și cred că are șanse pentru cel puțin o nominalizare la Oscarul pentru rol principal feminin. Alexander Skrasgård are curajul de a-și ascunde fizicul în spatele unei măști și a unui costum, așa cum a făcut-o cândva Jean Marais în ‘La Belle et la Bête’. Peter Dinklage, celebru pe micile ecrane, se bucură de un rol invers măsurii sale pe marele ecran. Întreaga distribuție este excelent condusa. O mențiune specială trebuie făcută celor care au proiectat decorurile, filmările având loc aproape exclusiv în studiourile din Ungaria. Printre ofertele cinematografice ale anotimpului dinainte de premii, ‘Wicker’ este un film altfel, un altfel în bine.

Nota: 8/10

(Sursă fotografii: IMDb.com)

Articole similare

Cum să faci față răului și memoriei: June Zero (2022)

Dan Romascanu

Prin blogosfera cinefila (3 – 9 septembrie 2012)

Jovi Ene

Prin blogosfera cinefilă (16 – 22 noiembrie 2015)

Jovi Ene

Leave a Comment

Acest site folosește cookie-uri pentru a oferi servicii, pentru a personaliza anunțuri și pentru a analiza traficul. Dacă folosiți acest site, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Filme-carti.ro prelucrează datele cu caracter personal furnizate de voi în cadrul înscrierilor la concursurile organizate pe blog, în scopul desemnării câștigătorilor. Doar datele câștigătorilor vor putea fi dezvăluite sponsorilor concursurilor respective. Datele personale nu vor fi folosite altfel. OK Aflați mai mult