The Last Samurai (2003) – Ultimul samurai
Regia: Edward Zwick
Distributia: Tom Cruise, Ken Watanabe, Billy Connolly
Am revazut acest film care m-a impresionat si acum cativa ani, un film despre sacrificiul unui popor in fata dusmanilor din interior sau din afara, despre calea samurailor si dreptatea sub steagul careia acestia lupta, fara a se teme niciodata de moarte, pe care o suporta ca niste eroi. Este un film despre idealuri, despre felul in care intalnirea cu persoana potrivita te poate schimba si determina sa lupti cu alte mijloace si spre infaptuirea unor lucruri bune, pe care pana atunci nu le-ai cunoscut sau doar le-ai evitat. La fel i se intampla si capitanului Algren, care, dupa luptele din Razboiul Civil American, se refugiaza in spectacole platite si alcool, iar viata i se pare searbada si fara viitor.
Oferta venita de la japonezi, de a le antrena soldatii dotati cu arme de foc americane, este foarte tentanta si pleaca in calatoria ce ii va schimba viata. Dintr-un concurs de imprejurari este capturat de rebeli, o comunitate totusi pasnica, formata din samurai si condusa de Katsumoto. Adapostit in casa celui pe care l-a ucis in lupta dreapta, este ingrijit de vaduva acestuia si trebuie sa se acomodeze langa cei doi copii carora le-a ucis tatal. Este o atmosfera linistita in oraselul pierdut pe dealuri, iar Katsumoto nu este doar pastratorul unor traditii indelungate – a dainuirii spiritului samurailor si a protejarii cu orice pret a Imparatului, ci si un om cultivat, care doreste sa isi cunoasca dusmanul si sa se imprieteneasca cu acesta, daca se dovedeste un om de calitate.
Treptat, capitanul Algren se integreaza in aceasta lume si reuseste sa invete pana si calea samurailor, sa se antreneze si sa participe alaturi de noii sa camarazi la lupta impotriva clanurilor din jurul Imparatului, care doresc schimbarea lumii nipone prin integrarea noii tehnologii americane.
O lume ne este reliefata: una linistita, plina de traditii si de cutume neschimbate de-a lungul timpului, o tehnica de lupta prin detasare de propriile ganduri, niste principii care nu pot fi evitate cu niciun chip. In aceasta lume, capitanul Algren isi reorienteaza gandurile, isi alege noi prieteni si adera la principiile samurailor. Chiar se indragosteste de vaduva celui pe care l-a ucis si devine prietenul si confidentul (chiar modelul in viata) a baiatului ramas orfan de tata.
Filmul beneficiaza de prestatia a doi actori foarte buni, Tom Cruise si Ken Watanabe, cu o mentiune speciala pentru cel de-al doilea, nominalizat la premiul Oscar pentru cel mai bun actor in rol secundar in anul 2004 pentru acest rol, fiind cel care a sustinut prin prestatia sa adevaratul subiect al filmului: pastrarea traditiilor ancestrale si lupta pentru un ideal. Pana la urma, filmul poate fi redus la urmatoarele cuvinte dintre cei doi:
„-Crezi ca un om isi poate schimba destinul?
-Cred ca un om trebuie sa incerce tot ce ii sta in putinta. Pana cand destinul i se arata.”
2 comments
nu stiu ce sa spun de Cruise , insa dupa filmul asta , pentru mine, Watanabe este un gigant … a mai scazut insa, dupa Shanghai …
De acord cu Klausen, Watababe a fost magistral in acest film. Per ansamblu filmul e emotionat si ne arata inca odata din ce aluat sunt facuti japonezii.