Interviu

Călătorii literare cu Andrei Zbîrnea: „Am văzut Praga, am scris Praga prin ochii unui tânăr de 23 de ani”

Invitatul cu nr. 11 în cadrul Anchetei „Călătorii literare”, o serie de interviuri de sezon cu scriitori români contemporani, este Andrei Zbîrnea.

Andrei Zbîrnea – Născut în ’86 în Urziceni, dar adoptat în (stil mafiot la fel ca-n) `98 de Berceni. Jurnalist, copywriter, câteodată poet. Om bun la toate la Atelierul Mornin’ Poets. Speră ca într-o zi să poată scrie și proză.  Coordonator al proiectului de recenzii Kooperativa Poetică și redactor-jedi la Planeta Babel, revistă print și online, cu apariție lunară. Cea mai recentă carte publicată – nick cave@bergen (CDPL, 2021). A mai publicat Rock în Praga (Herg Benet, 2011), #kazim – contemporani cu primăvara araba (Herg Benet, 2014), Turneul Celor Cinci Națiuni (frACTalia, 2017) și Pink Pong (împreună cu Claus Ankersen, frACTalia, 2019 – volum trilingv). A participat la FILIT 2019 & 2021 și la Poezia e la Bistrița 2021. A fost tradus în limbile cehă, daneză, maghiară, franceză, spaniolă și engleză. În 2015 a obținut marele premiu al Festivalului Antares (Galați, Brăila, Sulina) pentru Poezie. În 2021 a obținut premiul al II-lea la Concursul Național de Poezie „Ion Chichere”, Reșița (Ediția a VI-a). FAN al echipei Borussia Dortmund și al serialului The Office (versiunea din State). Este gazda podcastului BETURI Show, unde sportul actual este analizat pe îndelete.

– Este pasionat de călătorii scriitorul Andrei Zbîrnea?

Aș putea spune că după contul de economii și achitarea anticipată a creditului ipotecar, călătoriile ar fi a treia dimensiune unde nu-mi pare rău că se duc banii. Eram pe un streak favorabil de călătorii până să vină pandemia. Văzusem Germania/meciul Borussiei Dortmund cu Wolfsburg, Finlanda, Estonia, Aradul și FILIT-ul (aka Iași) doar în 2019. Aveam Norvegia și Islanda la un click distanță. Însă știți și voi urmarea.

 

Iar ca să mă consolez că va mai dura, am scris despre Bergen și Islanda în nick cave@bergen. E exact drumul poeților care scriu mai puțin când sunt fericiți. Tristețea îi așază la masa de de lucru, bucuria îi aduce cu persoana iubită sau cu grupul de prieteni într-un loc magic din țară sau din străinătate. Am scris cu gândul la Bergen, departe de Bergen.

– Cum ar trebui să fie călătoria perfectă pentru scriitorul Andrei Zbîrnea?

Nu știu cum sunt alții, dar atunci când nu ai dublură pe post la lucru, e mai greu să pleci în vacanțe lungi. Când zic lungi nu mă arunc foarte departe, ci doar la o săptămână. E greu să visezi mai departe de o săptămână în cazul meu, iar una de zece zile ar fi perfectă raportat la realitățile prezentului. Și cum nu sunt adeptul tururilor ghidate, cred că în 10 zile pot acoperi două locuri faine, două orașe de exemplu. Ar putea fi unul din Spania, să zicem Sevilla, și poate o reîntoarcere în Amsterdam.

– Care a fost însă călătoria reală, pe care ai făcut-o, care s-a apropiat cel mai aproape de perfecțiune?

Nu-mi place să vorbesc neapărat de perfecțiune, dar excursiile memorabile, dacă ar fi să fac un top acum (care va fi diferit de un top de mai târziu), ar include în mod sigur Praga, Dublin, Marseille, Amsterdam, Budapesta sau Dortmund. În țară revin mereu cu plăcere în Iași, Sibiu, Craiova, Suceava, unde sunt legat și de locuri, dar și de oameni cu care rezonez. Am o singură perfecțiune de adăugat, și anume că vreau musai în următorii 5-10 ani să ajung în Japonia, Argentina, Chile și SUA. Probabil New Orleans și Seattle.

– Ce cărți de călătorie a citit în copilărie și adolescență Andrei Zbîrnea?

Nu foarte multe, dar am trecut și eu ca mai toți copii născuți în anii ’80 prin seria Cireșarii de Constantin Chiriță. Știu că volumele astea făceau parte din recomandările de lectură din vacanța de vară, cel puțin în clasele I-VI. În intervalul acesta, 1993-1999, mi-am petrecut copilăria și începutul adolescenței la Urziceni și cam de cărțile astea și de călătoriile cu ai mei la mare și munte îmi amintesc. Castelul Fetei în Alb (1958) cred că m-a impresionat cel mai tare la 11 ani sau undeva pe acolo. Cred că aș reveni la aceste cărți la un moment dat, să văd dacă există ideologie în volumele lui Chiriță.

 

Desigur că nu puteam omite toată seria Jules Verne. Nu am parcurs mai mult de 7-8 cărți din cele 40, dar știu că mi-a plăcut tare mult O Călătorie Spre Centrul Pământului (1864). Era chiar prima din colecție, dacă-mi amintesc eu bine. Pe listă mai era sigur și Ocolul Pământului în 80 de zile (1873).

 

În plus, îmi amintesc faptul că ne lipsea una dintre cele 40 de cărți Jules Verne, iar taică-miu a găsit la cineva în București, printr-un soi de OLX al timpurilor ălora (la nivel de rețea de cititori și anticari și nu un site per se) singurul roman pe care nu-l aveam. L-am întrebat mai devreme și mi-a spus numele cărții: Hector Servadac, apărut în 1877.

– Acum, la maturitate, care sunt cărțile preferate de călătorie ale scriitorului Andrei Zbîrnea?

Nu sunt musai fanul cărților de călătorii, pentru că Bucureștiul nu prea îți dă voie să te rupi de contextul concret, de sufocarea lui. Și cumva mă las în prelungirea lui, ghidat de o sufocare virtuală. Nu știu dacă e foarte clară explicația, însă poate fi citită ca o formă de sado-masochism. Depinde din ce unghi privim. Citesc mai mult poezie, proză scurtă românească, cărți de marketing, articole cu perspective de investiții, biografii de sportivi. Totuși, am să las aici două titluri la capitolul cărți de călătorie preferate ale scriitorului lui Andrei Zbîrnea. Prima ar fi Trei într-o barcă de Jerome K. Jerome (1889), iar a doua Viața de Apoi a Poetului, de Andrei Crăciun. Pentru că tizul meu e un nomad, iar orice carte a lui devine automat și una de călătorii.

– Faci călătorii literare? Ai cărți-model (nu ghiduri de călătorie, ci beletristică) în funcție de care îți planifici călătorii?

Am făcut asta cu Dublin, pe urmele lui Joyce. Aș vrea să fac același lucru cu Lisabona pentru Lobo Antunes. Aș redesena un atlas și pentru Bergenul meu, pentru a vedea cum aș fi scris cartea asta, Nick Cave@Bergen, după o călătorie la Bergen. Drumul invers l-am parcurs cu volumul Rock în Praga (Herg Benet 2011), ce urmează a fi reeditat anul ăsta. Am văzut Praga, am scris Praga prin ochii unui tânăr de 23 de ani.

 

Deși merg cu liste în excursii, n-aș zice că-mi planific vacanțele în funcție de anumite cărți. Ci mai degrabă în funcție de prețul biletelor de avion și al cazărilor.

– Știu că sună clișeistic, dar ce cărți ai lua (nu neapărat) pe o insulă pustie sau într-o călătorie în locul tău de suflet, fie că e vorba de o insulă grecească sau caraibiană, fie în Provence sau Veneția?

O să mă opresc la trei volume și excludem Kindle-ul. Pentru că, nu-i așa, vrem să simțim cartea în format fizic. Prima ar fi antologia Vînt potrivit până la tare (1982), a poeților germani din Banat. A doua ar fi Foamea lui Knut Hamsun (1890), pentru că pe o insula pustie nu se poate termina povestea în nuanțe roz (vezi filmul Castaway on the Moon). A treia carte ar fi una random de Herta Müller, poate Încă de pe atunci vulpea era vânătorul. Mai întreabă-mă când vin la Cîmpina și sigur voi veni cu alte răspunsuri.

– Cărțile tale îndeamnă la călătorii și spre ce orizonturi? Care dintre cărțile tale se potrivesc cel mai bine pentru a fi luate în concediu?

Aș zice că Rock în Praga și Pink Pong (frACTalia, 2019), scrisă în colaborare cu Claus Ankersen din Danemarca. Prima poate fi un îndemn să mergi să vezi un oraș atât de fain, iar a doua e o călătorie prin universul Pink Floyd. Dacă sunteți la limită cu kilogramele la bagajul de mână, aș zice să vă gândiți de două ori, că e destul de grea. Mă refer la Pink Pong.

– Unde vei călători vara asta, atât fizic, cât și literar?

Siret, Chișinău, Sibiu, Cîmpina și poate îmi mai fac o surpriză ceva mai exotică.

 

Sigur voi călători prin romanul de debut al bunei mele prietene Ruxandra Burcescu. Citiți și voi Instabil, carte apărută la Humanitas în 2022. Rux dă dedicații foarte drăguțe, iar cartea vă scoate sigur din ritmul vostru luni/vineri.

Articole similare

Interviu Dan Sociu: „Orice efect prea repetat e defect”

Dan Gulea

”Am nevoie de scris, face parte din felul meu de viață” (interviu Sylvie Germain, FILIT 2018)

Iulia Dromereschi

Interogatoriu în depărtare, de Václav Havel

Victor Alartes

Leave a Comment

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Acest site folosește cookie-uri pentru a oferi servicii, pentru a personaliza anunțuri și pentru a analiza traficul. Dacă folosiți acest site, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Filme-carti.ro prelucrează datele cu caracter personal furnizate de voi în cadrul înscrierilor la concursurile organizate pe blog, în scopul desemnării câștigătorilor. Doar datele câștigătorilor vor putea fi dezvăluite sponsorilor concursurilor respective. Datele personale nu vor fi folosite altfel. OK Aflați mai mult