”Italia – Key Guide”
Editura Ad Libri, București
Avem tentaţia să considerăm că informaţiile care circulă pe internet, pe care le accesăm atât de uşor de pe telefoanele noastre din ce în ce mai deştepte, pot suplini fără probleme aparent vetustele ghiduri de călătorie atunci când ne planificam un concediu. Însă ne înşelăm. În plus, este excelent să ai toate (sau aproape) informaţiile de care ai putea avea nevoie într-o formă compactă, materială, pe care s-o cari cu tine, ca un turist autentic. Ghidul dedicat Italiei apărut în cadrul colecţiei Key Guide la Editura Ad Libri oferă o imagine complexă, de ansamblu, dar fără a eluda nenumărate detalii importante pe care trebuie să le iei în calcul atunci când păşeşti într-o ţară în care nu ai mai fost (sau ai fost acum mult timp).
Prima mea ieşire „occidentală”, în afara graniţelor ţării (pe cea din 1991 din Ungaria nu o pun la socoteală chiar dacă ţin bine minte şocul întoarcerii, diferenţele între Ungaria şi România, abia ieşită din stalinismul lui Ceauşescu, erau încă şi mai mari la începutul anilor 1990 decât acum- la nivel de autostrăzi ele au rămas identice) a fost tocmai în Italia anului 1997. Imaginea a rămas una idilică, atât pentru că diferenţele între o Italie prosperă, stabilă (chiar dacă nu neapărat la nivel politic) puternic ancorată în lumea occidentală şi România postcomunistă erau uriaşe – de aceea, atât de mulţi români s-au stabilit acolo – cât şi datorită frumuseţii, căldurii şi farmecului în sine al Italiei.
Atunci cand vizitezi o ţară este necesar, aproape vital, să-i cunoşti şi istoria, iar o ţară precum Italia (sau Grecia) nu poate fi înţeleasă fără a avea cât mai multe cunoştinţe despre trecutul peninsulei italice, trecut care este omniprezent în Italia. În această privinţă, Italia şi Grecia sunt destul de similare, cu singura observaţie că dezvoltarea istorică a grecilor a fost frântă, iar cursul lor istoric excepţional din Antichitate şi începutul Evului Mediu (prin continuatoarea Romei, Constantinopole, capitala Imperiului Roman de Răsărit transformat în Imperiul Bizantin, de limbă şi civilizaţie greacă) fiind încetinită, în timp ce Italia medievală a cunoscut o prosperitate incredibilă.
Câteva secole, Italia a fost cea care a dat tonul modelor intelectuale sau în domeniul arhitecturii sau artelor. Prosperitate materială care a fost produsă şi de forţele comerciale precum oraşele republici deţinând imperii coloniale (Venţia şi Genova). Locuită în Antichitate de un mozaic de popoare (etrusci, greci în sud, celţi în nord), Italia a cunoscut ridicarea şi dezvoltarea celui mai important imperiu din Antichitate, cel roman, care a ajuns să domine cea mai mare parte a Europei şi a bazinului Marii Mediterana. De la romani am devenit noi români, indiferent cât de mult urăsc unii compatrioţi acest lucru. Romanii nu au fost numai militari şi politicieni capabili, dar au avut şi o ingeniozitate tehnică deosebită, neegalată de nimeni în epoca. Este drept, de multe ori invenţiile lor erau folosite în scopuri militare (precum drumurile care brăzdau întregul imperiu şi care permiteau deplasarea rapidă a legiunilor dintr-un colţ în altul al Europei, în funcţie de necesităţile militare ale momentului)
„Invenţiile romane au făcut viaţa mai uşoară şi mai confortabilă. Reţelele de drumuri au fost esenţiale pentru lungile călătorii în întinsul imperiu. Unele din acestea încă mai există, altele reprezintă fundaţia pentru autostrăzile de astazi.”
Dupa prezentarea istorică generală, ghidul se concentrează în detaliu asupra unor regiuni bine precizate, de multe ori ele fiind regiunile istorice, având în vedere că Italia a cunoscut de-a lungul istoriei sale frământate, caracterizată printr-o fărămiţare politică ce ne aduce din nou aminte de Elada, o dezvoltare puternica a spiritului regional, fapt ce face descoperirea ei cu atât mai interesantă şi provocatoare. Comunismul nivelator şi distrugator al diferenţelor regionale nu a reuşit să pună în funcţiune malaxorul său teribil, în ciuda unui partid comunist italian care in anii 1950 a cunoscut apogeul său politic, fiind votat de mult prea mulţi italieni. Totuşi nu a reuşit să domine viaţa politică din Italia. Această renaştere roşie trebuie pusă şi în contextul celor două decenii de fascism al lui Mussolini. Secţiuni speciale sunt dedicate: nord-vestului (regiunea Piemonte, unde s-a dezvoltat regatul cu acelaşi nume care avea sî ofere impulsurile decisive privind unificarea Italiei) Veneţia (capitol aparte având în vedere celebritatea mondiala a oraşului lagunelor), Nord-est şi Emilia-Romagna, Florenţa (un capitol aparte căci Florenţa se află în Toscana), Toscana şi Umbria, Roma, Lazio şi Marche, Sudul Italiei, Sicilia si Sardinia.
Ghidul oferă sfaturi atât despre atracţiile turistice din fiecare oraş, cotând în funcţie de cât de atractiv ar putea fi obiectivul turistic pentru copii, raportul pret-calitate etc., cât şi informaţii despre cum se poate ajunge în acel oraş (gară, aeroport, mijloacele de transport intern, parcări), unde te poţi caza, mânca (oraşul natal al pizzei fiind Napoli unde se poate găsi una dintre cele mai bune bucătării din întreaga Italie, având în vedere cultul gastronomiei care este practicat nu numai de francezi, dar şi de italieni care au totuşi o bucătărie mai puţin sofisticată şi de aceea mai populară decât cea a francezilor. La Napoli trebuie încercată pizza marinara. Interesant este că gastronomia italiana nu pune un mare accent pe diverse cărnuri grele, ci mai degraba pe felurile de mâncare uşoare-paste, pizza, salate, sosuri de rosii etc.), unde poţi să-ţi faci cumpăraturile.
La finalul frumosului ghid de călătorie sunt oferite în capitolul „Planificarea călătoriei”, informaţii despre serviciile medicale, bani şi modalităţile de a plăti în Italia (despre ATM, cărţi de credit şi carduri, transferurile de bani) mijloacele de comunicare (prefixe telefonice, telefoane utile, apeluri cu taxa inversa, servicii postale etc.), unde se poate adresa turistul pentru a obţine ajutor (numere de urgenta), mass-media (foarte dezvoltata- fostul premier Silvio Berlusconi detine trei televiziuni comerciale si mai multe ziare), amplasarea si utilitatea birourilor de turism sau câteva expresii şi cuvinte italiene care ar putea fi utile călătorului roman. Si data fiind apropierea dintre cele doua limbi, acest vocabular este mult mai extins.
Nu în ultimul rând, realizarea grafică a Ghidului este de excepţie, fiind un regal bibliofil.
