The Most Dangerous Game (1932)
Regia: Irving Pichel, Ernest B. Schoedsack
Distribuția: Joel McCrea, Fay Wray, Leslie Banks
‘The Most Dangerous Game’ din 1932 reprezintă o pagină interesantă în istoria cinematografiei americane, un film care poate fi considerat un precursor al mai multor genuri foarte populare ale filmelor de aventuri, horror și divertisment. Pe genericul filmului apar doi regizori și fiecare și-a adus contribuția sa distinctă. Ernest B. Schoedsack este considerat un pionier în domeniul efectelor speciale și al filmelor cu monștri. Irving Pichel, actor și regizor de teatru educat la Harvard și-a făcut un nume ca regizor și și-a creat reputația de a obține interpretări extraordinare de la actorii din distribuțiile sale. Fiecare și-a adus contribuția la acest film a cărui acțiune se petrece în parte într-un castel care ascunde secrete tenebroase și în parte într-un decor de junglă. Orice asemănare cu clasicul ‘King Kong’, realizat în același an și la care Shoedsack fusese de asemenea co-regizor nu este întâmplătoare, căci cele două filme au fost produse în paralel și au folosit aceleași decoruri.
Primele scene din ‘The Most Dangerous Game’ se petrec pe un iaht de lux care navighează într-o zonă periculoasă a Pacificului, unde nici farurile care ghidează ambarcațiunile și le feresc de primejdii nu par a fi la locul lor. Urmează un inevitabil naufragiu al cărui singur supraviețuitor, Bob Rainsford – un celebru aventurier specializat în vânători exotice, ajunge pe insula contelui Zaroff pentru a descoperi în acesta un vânător de fiare sălbatice și periculoase la fel de pasionat ca și el. Salvarea este aparentă, căci nimic nu pare normal pe aceasta insulă: castelul contelui, servitorii acestuia, personalitatea și felul în care-și tratează oaspeții – toți victime ale unor naufragii misterioasa în aceasta zona. Atunci când va descoperi adevăratele intenții ale gazdei sale, confruntarea dintre cei doi va fi mai violenta decât orice vânătoare trăita până atunci.
Genul filmelor de groază cu personaje malefice care își găzduiesc oaspeții în castele izolate pentru a-i transforma în victime era deja cunoscut și în vogă. Alte câteva genuri cinematografice își pot revendica însă originea sau unul dintre punctele de plecare în acest film. Iată o listă incompleta: filmele de supraviețuire în urma unui naufragiu sau accident de avion (desigur, povestea lui Robinson Crusoe fiind arhetipul original); urmăririle crude în care oamenii devin victime ale unor jocuri perverse; poveștile romantice în jungla; filmele cu temă ecologică ridicând semne de întrebare despre vânătoare și implicațiile ei etice; ba chiar și filmele în care rechini agresivi atacă oamenii. Sunt destul de sigur că Steven Spielberg a văzut acest film mai mult decât o singură dată. Scenele de acțiune din partea a doua a filmului sunt excelent concepute, și chiar dacă decorul de studio este vizibil, putem admira dinamismul și fluiditatea montării și dramatismul confruntărilor dintre oameni și animale, dar mai ales al celor dintre oameni. Economia de mijloace și felul în care violenta și oroare sunt sugerate fară a fi neapărat arătate explicit sunt remarcabile. Filmul a fost totuși scurtat cu vreo 15 minute, dar fiind realizat cu câțiva ani înainte de introducerea faimosului cod, a putut include câteva scene memorabile care au rămas. Dintre interpetarile actoricești, cea care rămâne este cea a lui Leslie Banks într-un rol negativ greu de uitat. Prezenta lui Fay Wray în rolul victimei feminine este remarcabilă doar fizic. Redus doar la vreo ora de proiecție, ‘The Most Dangerous Game’ este un divertisment acceptabil pentru spectatorii de astăzi și o vizionare semnificativă pentru cei interesați de istoria filmelor de acțiune.
Nota: 7/10
Film integral:
(Sursă fotografii: IMDb.com)
