Hôtel du Nord (1938) – Amanții
Regia: Marcel Carné
Distribuția: Annabella, Jean-Pierre Aumont, Louis Jouvet
‘Hotel du Nord’ (1938) este filmul de mijloc al trilogiei realizate de Marcel Carné la sfârșitul anilor ’30 și începutul anilor ’40, trilogie care l-a consacrat drept maestrul genului ‘realism poetic’. La fel ca și în celelalte două filme ale trilogiei avem de-a face cu personaje de la marginea societății, bărbați și femei care nu prea au avut noroc în viață și care își caută alinarea în aventuri sentimentate imposibile. Este singurul film din trilogie în care nu joacă Jean Gabin și singurul în care scenariul și dialogurile nu sunt scrise de Jacques Prévert. Se poate spune că această din urmă absență se cam resimte, căci adaptarea romanului lui Eugène Dabit suferă de verbozitate și patetism teatral, deși autorul dialogurilor este Henri Jeanson, un scenarist prolific și apreciat al acelei perioade. Din punct de vedere estetic cinematografic și emoțional, ‘Hotel du Nord’ se aproprie însă de nivelul celorlalte două filme din trilogie.
Hotel du Nord se află la periferia Parisului, pe malul Canalului Saint Denis, traversat de poduri pitorești. Restaurantul este mai întotdeauna plin cu clienți obișnuiți dintre cei care locuiesc în cartierul popular sau cu vizitatori ocazionali, iar cele câteva camere ale hotelului găzduiesc personaje diverse și activități la marginea legii. Printre locatarii permanenți se află Monsieur Edmond – un proxenet amenințător și carismatic în același timp – și amanta sa Raymonde. Hotelul devine într-o noapte scena unei drame. O pereche de tineri – Renée și Pierre – închiriază aici o cameră cu scopul de a se sinucide împreună, disperați de faptul că nu mai pot face față obstacolelor vieții. Planul nu le reușește și tânărul este acuzat de încercare de omor. Mai există vreo șansă pentru cei doi? Cum vor reacționa cei din jur la această dramă?
O comparație intre acest film și ceea ce aveau să realizeze cu peste 20 de ani mai târziu cineaștii Nouvelle Vague duce la concluzii surprinzătoare. Marcel Carné era un maestru al stilului de producție pe care tinerii revoltați îl vor critica și disprețui mai tărziu, stil pe care se vor lupta pentru a-l înlocui. Hotel du Nord exista și arăta exact ca în film, dar filmările nu au avut loc la locație ci într-un studio în care decorul a fost reconstituit cu minuțiozitate și cheltuieli însemnate de producție. Textul este teatral și actorii au fost îndrumați să-l respecte în mod riguros, exact opusul libertății de improvizație acordata actorilor Nouvelle Vague. În același timp, chiar și în criticile lor, cineaștii de mai tărziu nu au putut să nu aprecieze calitatea și chiar și autenticitatea imaginilor. Filmările în studio au permis o utilizare perfectă a luminilor și umbrelor cu o expresivitate și un dramatism care amintește filmele cele mai bune ale expresionismului german. Aparatul de filmat are în multe momente o mobilitate în studioul de mari dimensiuni care se aproprie de ceea ce vor face în stradă autorii Nouvelle Vague.
Elementul care aproprie cel mai mult filmul de ceea ce vor face urmașii este însă gama larga de tipologii umane, firescul și pitorescul personajelor secundare în lumea cărora are loc drama adusa pe ecran. Este unul dintre acele filme în care fundalul și atmosfera (cuvânt important pentru acest film) sunt mai interesante decât povestea însăși. Louis Jouvet crează un personaj care pare să fie precursor al gangsterilor sau polițiștilor corupți din filmele negre americane sau franceze din deceniile următoare. Oare să fi văzut Humphrey Bogart acest film? Îi dă replica Arletty, într-un rol chiar mai interesant decât personajul clasic de ‘prostituată cu suflet’. Tocmai personajele principale par mai șterse, desi Annabelle era o mare vedetă în acea perioadă și privind-o putem înțelege de ce. ‘Hotel du Nord’ este un film care poate interesa și astăzi, și nu doar pe pasionații de istoria cinematografiei.
Nota: 8/10
(Sursă fotografii: IMDb.com)
