Recenzii filme si carti

Recenzii despre filme si carti

Prin blogosfera literara (1 – 7 aprilie 2013)

Articol publicat de Dan pe 8 Aprilie 2013
VN:F [1.9.22_1171]
Rating: 10.0/10 (2 votes cast)

booksSe pare ca trebuie sa incepem sa ne obismuim sa cautam cronicile lui Daniel Cristea-Enache (si) la catavencii.ro. Iata ce scrie Daniel despre volumul ‘Poezii naive si sentimentale‘ al lui Dan Sociu: ‘Luate în sine, fără  conturul psihologic și atitudinal al poetului, textele sînt mai curînd plate decît interesante și provocatoare prin ceva. Dan Sociu are însă o vădită îndemînare: aceea de a ne face să căutăm poezie acolo unde e de fapt atitudine; și de a ne obliga să vorbim despre atitudine acolo unde nu e de fapt decît o literatură trudită.’

Anca Manolescu scrie in ‘Revista 22’ despre volumul ‘Parabolele lui Iisus‘ al lui Andrei Plesu: ‘Alături de respectul faţă de intenţia tex­tului, ceea ce domină interpretarea este grija de a citi parabolele împreună, în ţe­sătura de ansamblu a textului biblic, cu luminile, contrastele, tensiunile între ele. Iar această lectură globală demonstrează convingător că parabolele sunt un mare ins­trument de dislocare din gândirea se­den­tară, că îndeamnă energic, necruţător conştiinţa spre autorafinare. La capătul lec­turii, vectorialitatea lor nu mai este doar cea acceptată din principiu: că ele ara­tă spre eschaton. Devine evidentă vec­torialitatea lor funcţională: te fac să-ţi pierzi pământul de sub picioare, împing spre o gândire dispusă să se răsucească, să întoarcă lucrurile pe toate feţele, să le integreze unei logici dinamice, îmbogă­ţi­toare.’

parabolele-lui-iisus-adevarul-ca-poveste_1_fullsizeAdrian Cioroianu scrie in exclusivitate pentru paginile Web ale Dilemei Vechi despre Salonul de Carte de la Paris si mult-disputata prezenta romaneasca: ‘Pentru că am observat, în rîndurile unor amici, o ispită de a împărţi activitatea ICR-ului în epoci distincte – un fel de „era noastră” vs „înaintea erei noastre” –, voi face precizarea că mi-a fost dat să ajung la acest Salon (şi, implicit, la ICR Paris) şi în l’ancien régime, şi sub noua conducere. Fiind în aceleaşi relaţii şi cu fostul director, ca şi cu actualul – decente, zic eu –, nu pot decît repeta o banalitate pe care toţi o spunem, dar n-o aplicăm: personalizarea instituţiilor noastre este semn de imaturitate. Da, uneori, „omul sfinţeşte locul”; sau un şef poate fi mai bun decît altul; sau unul are şansa unui buget mai mare etc. Dar locul/instituţia va fi zdravăn/ă abia atunci cînd va funcţiona mulţumitor, indiferent de cine o conduce. Şi, intersectîndu-mă eu cu ICR-ul încă de pe cînd era Fundaţie, am, mai curînd, motive de optimism.’

Tot de la Paris si tot de la Salon a relatat si Doina Ioanid in Observator Cultural. Mi-a atras atentia descrierea unui dialog cu Norman Manea la care tare mi-ar fi placut si mie sa asist: ‘Discuţia cu Norman Manea despre evreitate m-a făcut să descopăr un scriitor atent la ceilalți, cu mult umor. Mi-a plăcut felul în care a vorbit despre prietenia cu Philp Roth, „cowboy-ul evreu“, cum l-a poreclit Norman Manea; mi-a plăcut cum l-a evocat pe Celan, care „s-a strîns în poezia sa ca un melc“. A povestit apoi despre Bucovina din care venea Celan,  care nu a fost doar o „mîndră grădină“, vorba cîntecului, ci şi un spațiu cultural efervescent, în care conviețuiau români, polonezi, ucraineni, germani, evrei, o Bucovină multiculturală. Apoi i-a făcut un portret succint lui Fondane, care poate fi prins foarte bine într-o frază: „o tragedie individuală într-o tragedie colectivă“. M-am bucurat să văd cum a demontat locurile comune despre evrei, recurgînd la o frază preluată din Freud: ce rămîne dintr-un evreu care nu este nici naționalist, nici nu citește Biblia? Foarte mult. Vorbind despre scrisul său, a mărturisit că a ales codificarea, complicitatea cu scriitorul pentru a rezista cenzurii,  manipulărilor de interpretare și pentru a ajunge la complicitate cu cititorul. A plecat de la ideea că nu vrea să fie recuperat în nici un fel de sistem, alegere care n-a fost lipsită de riscuri: politic (scrisul său se opunea violent sistemului) și estetic (a pierdut cititori prin această codificare).’

Taramul mortiiDin cel mai recent numar al Romaniei Literare accesibil pe Internet mi-a atras atentia articolul lui Nicolae Manolescu care se ocupa de doua carti de istorie a secolului 20 ‘Tărâmul morţii’ de Timothy Sneyder si ‘Europa barbară’ de Keith Lowe: ‘Analiza lui Timothy Sneyder oferă exemple de un uluitor cinism pentru felul în care Stalin explica foametea care a ucis milioane de ţărani. Îl voi alege pe cel mai stupefiant. Ca să nu trebuiască să dea vina pe eşecul colectivizării forţate, care a diminuat drastic producţia de cereale, şi pe o rechiziţionare aberantă, inclusiv a sămânţei necesare recoltei următoare, Stalin a tras concluzia, devenită doctrinară, că foametea e un „basm” şi că ţăranii fac tot ce pot ca să moară numai şi numai spre a compromite comunismul. Aşa se face că nişte nenorociţi, care ajunseseră să se târască în patru labe la cimitir, unde îşi aveau groapa, ca să nu fie batjocoriţi de junii comsomolişti sosiţi în haite de la oraş ca să-i prade de ultimul gram de grâu sau de carne, au fost catalogaţi duşmani de clasă şi împuşcaţi pe capete, dacă au avut neşansa de a nu muri de foame la timp sau de a nu fi socotiţi în stare să reziste călătoriei în trenurile morţii spre Siberia. ‘

Virginia Costeschi a scris la BookMag despre ‘Cartea ingerilor‘ a lui Pascal Bruckner: ‘Casa îngerilor e un roman bun, pe care îl citești pe nerăsuflate, deși nu are ritmul thrillerului american, ci căutarea semi-introspectivă a celui european – pasajele de acțiune sunt întotdeauna mai scurte decât cele de explorare interioară. „Un thriller de bitum“, cum mi-a spus autorul într-un interviu.’

MonstrulAndreea Marinescu de la ‘Azi citesc’ scrie despre ‘Monstrul. Antologie de povesti trasnite’ aparuta la Editura Nemira: ‘Volumul Monstrul. Antologie de povestiri trăsnite cuprinde 10 povestiri  amuzante şi pline de fantezie, sub egida colecţiei McSweeney’s,  în care autorii acestei cărţi le prezintă atât de sincer şi umoristic, încât nu poate lăsa pe nimeni indiferent. Neil Gaiman, Nick Hornby, Jonathan Safran Foer sunt doar trei autori contemporani consacraţi dintre cei zece care, au pus flerul scriitoricesc în “Monstrul. Antologie de povestiri trăsnite” şi care şi-au dat întâlnire în acest volum cu scopul de a se pune pe distracţie şi de a ţine cititorul cu sufletul la gură cu fiecare povestire relatată.’

Rontziki de la ‘Evantaiul memoriei’ a scris despre romanul Silviei Plath ‘Clopotul de sticla’: ‘Clopotul de sticlă este un roman cameleon, cel puţin pentru mine. Când am citit cartea, m-a frapat cât de subţire este graniţa între “normalitate”, care, trebuie să admitem, cunoaşte şi diverse momente şi stări de angoasă şi depresie, şi un diagnostic clinic pentru o boală nervoasă, cum este cazul eroinei Esther, personaj creat de către Sylvia Plath din propria biografie. Afundându-mă pagină cu pagină în viaţa personajului, înregistrând pe rând momentele, amintirile şi gândurile sale, acestea m-au prins în universul lor pe care l-am perceput ca firesc. Recitind acum pasaje din carte, am găsit trăirile lui Esther într-adevăr exagerate, redate parcă în nişte tuşe mai groase decât observasem la prima lectură şi am văzut ivindu-se din ele mult mai pregnant drama şi inadaptarea personajului.’

(Dan)

Cantul lui AhileDragos de la Chestii livresti ne povesteste despre o carte care l-a uimit: “Cantul lui Ahile“, de Madeline Miller, aparuta recent in noua colectie a Bibliotecii Polirom: “avem deci povestea lui patroclu, copilăria lui tinerețea în legendarele tărâmuri grecești. mai toate, alături de dragostea sa, tânărul frumos și viteaz ahile, fiul lui peleu și al nereidei thetis. tărâmuri de legendă, perfect plauzibile (și) pentru un cititor al secolului 21. ei bine, în lumea asta reînviată, șade tot farmecul cărții: psihologia personajului patroclu, dialogul său interior așa de reușit, încât te face să te simți acolo, atunci.”

Constantin Pistea a citit romanul “Home” a scriitoarei americane, laureata a Premiului Nobel pentru literatura, Toni Morrison: “Din păcate pentru frumuseţea acestui roman, o primă parte excelentă, în care afli despre exodul familiei şi despre problemele psihice ale lui Frank, se dizolvă într-o parte secundă grăbită. Nu afli mai nimic despre modul în care se rezolvă (dacă se rezolvă) şocul posttraumatic. La început, totul este detaliat: Frank are vedenii, alteori vede în alb şi negru, uneori vorbeşte cu pomii, are reacţii agresive inexplicabile chiar şi faţă de copii etc. Spre final, după ce-o salvează foarte rapid pe Cee, Frank învaţă să-i placă traiul în Lotus. Retrăieşte, ciclic, un episod din copilărie (dezgroapă osemintele cuiva la a cărui înmormântare asistase clandestin, împreună cu Cee) şi totul se cufundă într-o atmosferă bucolică prea brusc, prea repede. O carte frumoasă, însă inexplicabil de grăbită spre final. Toni Morrison a construit un bulgăre urcând dealul şi, când a ajuns sus, l-a scăpat fără să mai contemple peisajul.”

toate-bufnitele_1_fullsizeCalauza scrie despre ultimul roman al lui Filip Florian, aparut la sfarsitul anului 2012 la Editura Polirom. E vorba de “Toate bufnitele“, roman de care nu a fost entuziasmata: “Ceea ce face în schimb cu prisosință Filip Florian este să se îmbete cu cuvinte – le pune pe hârtie în cantități mari, le alege cu grijă să aibă aromă, culoare sau spin, mimează cu ele profunzimea. Ceea ce uită? Să și pună ceva în spatele lor. Cărțile sale nu au personaje, decât la cel mai superficial nivel, nu au acțiune, decât la cel mai superficial nivel, nu au idei, dincolo de cât ai nevoie să le rezumi în două-trei rânduri. Sunt doar baloane de săpun, subțiri deși uneori frumos colorate. Scriitorul pune schele minimale, cât să aibă pretext să își înceapă frazele, apoi uită de proiect, de utilități, de scopul construcției.”

(Jovi)

Contributori: Dan, Jovi

Recenzii cărţi pe Filme-carti.ro în această săptămână:

-„O istorie a Bizanţului”, de Timothy E. Gregory

Oraşul damnat”, de Arkadi & Boris Strugaţki

O zi din viaţa lui Ivan Denisovici”, de Alexandr Soljeniţîn

Lumina ce se stinge”, de George R.R. Martin

Povestea poveştii în filmul românesc (1912-2012)”, de Marilena Ilieşiu

Cărţi pentru copii: Colecţia Marvel de la Editura Litera

Cele mai bune manuale pentru clasa I


« »

7 Raspunsuri la “Prin blogosfera literara (1 – 7 aprilie 2013)”

  1. Bon Jovi says:

    se observa ca aceasta rubrica nu merge decat cu oamenii de casa ai acestui minuscul site

    VA:F [1.9.22_1171]
    Rating: 0.0/5 (0 votes cast)
    • Jovi says:

      Domnule Andrei Zbirnea (cred că ăsta e numele dvs. real), de ce nu ne semnalați scrierile dvs., poate merită promovate, suntem conștienți că doi oameni nu pot acoperi toate blogurile literare din România.
      În altă ordine de idei, dacă suntem atât de minusculi, de ce v-ați mai obosit să concepeți un comentariu și să vă obosiți să dați un nume și o adresă de mail fictive?
      În al treilea rând, de ce ați fi interesat de un concurs de pe acest ”minuscul site”, de o amărâtă carte gratuită… Sau nici asta nu e bună ca promovare a lecturii?
      Și, în final, să știți că am fi onorați ca oamenii din articolul nostru (Daniel Cristea-Enache, Anca Manolescu, Adrian Cioroianu, Nicolae Manolescu, etc.) să fie oamenii noștri de casă 😀

      VN:F [1.9.22_1171]
      Rating: 5.0/5 (2 votes cast)
  2. Razvan says:

    Ufff Jovi, de ce o trebuit sa treci articolul lui Nicolae Manolescu? Chiar ti s-a parut atat de bun si de important incat sa-i dai share? 🙂
    Te intreb, nu cu rautate sau malitiozitate, ci pentru ca domnul Manolescu nu stie nici macar sa scrie corect numele autorului (Timothy Sneyder in loc de Timothy Snyder) ca sa nu mai spun ca face o greseala mai mult decat copilareasca in momentul in care spune: “Şi asta tot ideologie este, ca orice adevăr ascuns, fie şi pe jumătate.” De unde a scos domnul Manolescu aceasta definitie? De cand o ideologie un adevar ascun, macar pe jumatate? Definitia din DEX, de exemple, e suficient de clara ca sa nu permita deviatii si/sau divagatii in genul celei de mai sus.
    “Se pune, fireşte, întrebarea dacă Stalin însuşi credea în această explicaţie dată de el însuşi tragediei.” – este o intrebare retorica pe care domnul Manolescu probabil ca o rosteste ca sa creasca putin dramatismul articolului dumnealui, fapt subliniat de autorul volumului Taramul Mortii, pentru ca e stiut faptul ca atat Stalin cat si agitatorii lui inventau tot felul de teorii conspirationiste doar pentru a-si sustine si justifica iesirile violente si masacrele. Se pare ca domnul Manolescu ori nu a citit cu atentie cartea (ori nu a citit-o chiar deloc) ori este mult sub dumnealui ca sa fie si atent la ce scrie un oarecare american cu numele de Timothy Snyder care nici nu are asa de multe lucrari la centura precum batranul centaur Manolescu.
    Nu sunt am nicio problema cu domnul Manolescu dar, am impresia, se pare ca, cu cat iti este mai inalt piedestalul, cu atat respiri aer mai rarefia si creierul nu se mai iriga atat de bine… si observ ca este o moda ca multi oameni de cultura consacrati sa considere suficient scrierea unui articol sau exprimarea unei opinii fara sa si aduca argumente sau sa fie atenti la constructia discursului sau ideilor.
    Sper sa nu mi-o iei in nume de rau si sa nu te superi pe mine, insa nu pot sa nu-mi exprim parerea mai ales cand vad cate un “monstru” precum domnul Manolescu cum o face de oaie (eu sunt de principiul ca, cu cat esti mai sus cu atat trebuie sa fii mai atent la ce spui si faci).
    PS – oamenii de talia lui Manolescu oricum sunt vizibili, nu ar fi mai bine sa scoateti la lumina bloggeri mai putin cunoscuti si expusi luminii reflectoarelor? Le-ati face un mare bine unor talente inca nedescoperite si timide (nu ma refer la domnul Zbirnea pentru ca am observat eu din blogul lui nu face altceva decat sa faca cate un tabelas cu ce a citit si ce a vizionat intr-o luna…).
    Cu stima,
    Razvan
    Razvan a scris recent..Cum arată ”biroul meu de lucru” sâmbăta aceasta

    VA:F [1.9.22_1171]
    Rating: 5.0/5 (1 vote cast)
    • Multumesc pentru comentariu, Razvan! Semnalarea articolului domnului Manolescu imi apartine. Sunt de acord cel putin in parte cu comentariile tale despre articol. L-am selectat pentru ca mi s-a parut importanta cartea si pentru ca mi s-a parut important ca tocmai Nicolae Manolescu a scris despre carte. Scopul acestor reviste ale blogosferei este de a aduce in atentia cititorilor blogului ceea ce este mai interesant in blogosfera si in presa culturala accesibila pe Internet, tinand cont ca multi dintre cititori nu traiesc in Romania si nu au acces la presa scrisa. Asta nu inseamna nici ca articolele semnalate sunt impecabile, si nici ca am fi de acord 100% cu opiniile exprimate in ele. Semnalele sunt o invitatie la lectura si eventual la discutie. In legatura cu bloggerii mai putin cunoscuti, daca urmaresti rubrica cred ca stii ca suntem permanent in cautare de lucruri noi si de nivel calitativ bun, am publicat si vom publica link-uri ale unor astfel de bloggeri, si invitam pe cei care doresc sa fie semnalati in rubrica sa ne scrie pentru a ne atrage atentia despre ceea ce posteaza.

      VA:F [1.9.22_1171]
      Rating: 0.0/5 (0 votes cast)
      • Razvan says:

        Pai, cu atat mai mult cu cat multi cititori nu sunt din Romania si nu au acces la presa scrisa ar trebui sa aibe parte de articole de calitate. 🙂
        Nu spun ca e usoara munca voastra insa eu o apreciez pentru ca singuri v-ati inhamat la ea, singuri v-ati propus-o si tot singuri v-ati facut, prin munca buna prestata, un standard. Ori etalonul pe care singuri vi l-ati trasat ma face sa am asteptari si pretentii de la voi. 🙂
        “Asta nu inseamna nici ca articolele semnalate sunt impecabile, si nici ca am fi de acord 100% cu opiniile exprimate in ele. Semnalele sunt o invitatie la lectura si eventual la discutie.” – nu cred ca doriti sa fiti un centru de presa si nici un motor de cautare, ori, prin faptul ca articolele care apar pe situl vostru (precum articolul scris de Codrut care este net superior celui scris de Manolescu) arata ca puteti fi si aveti capacitatea de a fi formatori de opinie sau chiar ascutite si valoroase minti critice.
        Asta nu inseamna ca trebuie sa fiti cu nasul pe sus, ci doar sa va mentineti la nivelul de sus la care sunteti si v-ati ridicat singuri. 🙂
        Razvan a scris recent..Cum arată ”biroul meu de lucru” sâmbăta aceasta

        VA:F [1.9.22_1171]
        Rating: 0.0/5 (0 votes cast)

Parerea voastra

Ultimul vostru articol




libris.ro%20

Elefant.ro

Carturesti.ro

Booking.com




Parteneri Filme-carti.ro





De cumpărat neapărat!



FOTOVIVA - Fotografie de nunta si portret

Fotografie de nunta premiumFotografie de nunta premiumFotografie de nunta premiumFotografie de nunta premiumFotografie de nunta premiumFotografie de nunta premiumFotografie de nunta premiumFotografie de nunta premiumFotografie de nunta premium
Fotografie de nunta premium