Carti Carti de istorie Recomandat

Tărâmul morții. Europa între Hitler şi Stalin, de Timothy Snyder (I)

Taramul mortiiTărâmul morții. Europa între Hitler şi Stalin, de Timothy Snyder

Editura Humanitas, Bucuresti, 2012
Traducere din engleză de Dana-Ligia Ilin

Mai mult decât o istorie descriptivă şi clasică a aplicării unor ideologii, impresionantul volum «Tărâmul morţii. Europa între Hitler şi Stalin» [1] scris de către istoricul american Timothy Snyder este atât o istorie a crimei cât şi o analiză care se apropie de formatul eseului, în care autorul încearcă să înţeleagă. Ceea ce este greu de conceput pentru noi, acum, dar atât Stalin şi acoliţii lui cât şi Hitler şi clanul său nazist credeau în necesitatea acestor crime, nu le percepeau în lumina lor odioasă. Aveau justificări raţionale. Înalte comandamente de stat. Autorul combină într-o manieră fericită expunerea istorică precisă, cu informaţie în general deja cunoscută (cam câţi au murit în timpul Marii Foamete din URSS, câţi au murit la Katyn şi în celelalte patru locaţii unde a fost asasinată de  către NKVD elita ofiţerească polonă capturată în septembrie 1939, câţi au murit la Treblinka etc.) cu menţionări sau preluări memorialistice, menite a oferi atât un cadru larg, demn de sinteza istorică, dar şi o imagine a ceea ce simţeau şi trăiau, în ultimele lor clipe,  oamenii obişnuiţi, cu o identitate clară, indubitabilă, supuşi tăvălugului istoriei.

Relativa noutate a analizei pe care o oferă Timothy Snyder este legarea hecatombelor produse de către totalitarismul stalinist (Marea Foamete, Marea Teroare) de emergenţa şi dezvoltarea spectaculoasă a terorii naziste. Cele două s-au concurat, dar şi completat, în cea mai amplă opera de exterminare pe care umanitatea a cunoscut-o vreodată. Ceea ce a dat frâu liber crimelor reproduse la scara industriala a fost declanşarea războiului intre foştii aliaţi, Germania nazista si Uniunea Sovietica stalinista. « În istoria zonei morţii, Operaţiunea Barbarossa marchează începutul cele de-a treia perioade. În prima (1933-38) Uniunea Sovietică a efectuat aproape toate masacrele ; în cea de a doua, în perioada alianţei germano-sovietice (1939-1941) omorurile au fost comparabile între cele două părţi. Între 1941 şi 1945, germanii au fost răspunzători de aproape toate asasinatele politice. În trecerea de la prima fază la a doua, întrebarea a fost : cum au putut sovieticii să facă o alianţă cu naziştii ? În trecerea de la a doua la a treia, întrebarea este : de ce au rupt germanii această alianţă ? » Care fusese şi era chiar în iunie 1941 benefică unei germanii aflate în continuare în război cu Marea Britanie şi imperiul său.

Timothy Snyder
Timothy Snyder

O altă notă comună celor două sisteme a fost ura fără margini faţă de statul polon care beneficiase din plin de conjunctura de la sfârşitul Primului Război Mondial, dar şi luptase prin propriile forţe împotriva Rusiei sovietice în perioada 1919-1920, reuşind imposibilul: să blocheze accesul comuniştilor ruşi la Germania în urma victoriei din faţa Varşoviei din iulie 1920. Având în vedere că Stalin însuşi participase la războiul polono-sovietic, acel afront avea să cântărească în sentimentele sale antipolone care, la un moment dat, frizau paranoia (prin anii ’30 Stalin prevedea în mod serios ca URSS să fie atacată din două părţi, de Japonia în Extremul Orient şi de Polonia în Europa de Est !!). De altfel, milioane de cetăţeni polonezi (şase, după unele surse) aveau să moară în cel de-al Doilea Război Mondial, divizarea între cei de etnie evreiască şi cei poloni fiind subiect de controversă. Dacă pentru germani grupul ţintă din societatea polonă era cel reprezentat de înfloritoarea şi numeroasa minoritate evreiască, pentru NKVD acesta era alcătuit din elita polonă)[2] « Ofiţerii NKVD şi-au îndeplinit sarcina până la consecinţele ei logice ultime, consultând un Who’s who polonez ca să-şi identifice ţintele. Era vorba de un atac împotriva conceptului însuşi de modernitate, ba chiar împotriva întrupării sociale a Iluminismului în această parte a lumii. În Europa de Est, mândria societăţilor era intelighenţia, clasele educate care se socoteau conducătoare ale naţiunii, mai ales în perioadele de absenţă a statului şi de greutăţi, şi păstrătoare ale culturii naţionale prin scrierile, vorbirea şi comportamentul lor. Hitler a ordonat tocmai exterminarea intelighenţei polone. »[3] Pentru a elibera Lebensraum de masele polone şi pentru ca acestea să poată fi exterminate mai repede, era logic să se scape de elita care ar fi putut organiza rezistenţa împotriva planurilor sale diabolice, de inginerie socială.

Istoricul american oferă o perspectiva largă şi foarte complexă a masacrelor (evreilor, culacilor ucrainieni, ofiţerilor polonezi, bieloruşilor etc.) şi evidenţiază mecanica şi consecinţele acesteia pentru grupurile etnice învecinate sau care se întrepătrundeau cu cele condamnate la moarte. Exemple: comuniştii ucraineni trimişi să colectivizeze mediul rural ştiau foarte bine că dacă nu îndeplinesc cotele obligatorii care însemnau moartea sigura prin înfometare a conaţionalilor lor riscau la rândul lor să fie deportaţi împreună cu familiile lor sau (2) cazul tinerilor bieloruşi şi ucrainieni care aveau de ales între a intra în rândurile poliţiei colaboraţioniste naziste evitând astfel moartea prin înfometare dar şi a fi ucişi de partizani sau de NKVD şi, cealaltă variantă, alăturarea mişcării de rezistenţă, riscând să fie împuşcaţi de germani sau (3) preluarea caselor etnicilor germani alungaţi din Prusia Orientală, Silezia, Pomerania de către polonezii care, de multe ori, îşi avuseseră casele şi întregul avut distruse de trupele germane, alegeri umane absolut imposibile.

Coperta editiei americane
Coperta editiei americane

În mod paradoxal, cei doi tirani aveau şi o altă asemănare conceptuală «Şi Hitler, şi Stalin vizau autarhia imperială, în cadrul unui imperiu uriaş plin de hrană, materii prime şi resurse minerale. Amândoi cunoşteau atracţia ostentativă a materialelor moderne : Stalin îşi luase numele de la oţel, iar Hitler dădea o mare importanţă producţiei oţelului. Şi totuşi, şi Stalin, şi Hitler considerau că agricultura este elementul-cheie în desăvârşirea revoluţiilor lor. Amândoi credeau că sistemele lor îşi vor dovedi superioritatea faţă de capitalismul decadent şi vor garanta independenţa faţă de restul lumii prin producţia de hrană. »[4] Ambele sisteme au atacat mediul rural. Ştim bine care era modelul sovietic (colectivizarea agriculturii dar şi distrugerea agricultorilor mai bogaţi şi întreprinzători). Modelul agricol german se rezuma la îndepărtarea, fie prin deportare, dar mai ales prin ucidere, maselor de slavi din Polonia şi vestul URSS şi colonizarea cu fermieri arieni puri care ar fi fost, evident, cum altcumva, decât un model de eficienţă economică.[5]

Mai puţin cunoscut este faptul că maşinăria stalinista a terorii a funcţionat foarte eficient şi în timpul războiului cu Germania nazistă. În mod normal am presupune că întregul efort al URSS a fost canalizat către respingerea invadatorilor însă logica stalinismului presupunea dezvoltarea unei terori continue. Societatea nu putea fi lăsată de capul ei. Astfel «Când Germania a invadat Uniunea Sovietică, în iunie 1941, se aflau în Gulag circa patru milioane de cetăţeni sovietici. În timpul războiului, autorităţile sovietice au condamnat la trimiterea în Gulag peste 2,5 milioane dintre cetăţenii lor. NKVD acţiona în orice loc în care nu ajunseseră germanii, inclusiv în Leningradul asediat şi înfometat. Între 1941 şi 1943 s-a înregistrat moartea a 516.841 de prizonieri din Gulag, iar cifra se poate să fi fost mai mare. Aceste sute de mii de morţi suplimentare nu s-ar fi produs, fără îndoială, dacă germanii nu ar fi invadat Uniunea Sovietică : însă aceşti oameni nu ar fi fost atât de vulnerabili dacă nu ar fi fost în Gulag »[6] Oricum performanţele NKVD erau mari, el reuşind deportarea unor întregi popoare (e drept, reduse numeric) în intervalul unei zile sau maxim două-trei (inguşii, cecenii, germanii de pe Volga, tătarilor din Crimea). Purificarea etnica este de altfel o altă trăsătură comună a celor două sisteme totalitare, chiar dacă regimul sovietic nu a bătut la fel de mult moneda pe acest procedeu,  l-a pus în practică foarte eficient, beneficiind şi de mult timp.

(va urma)

Puteți cumpăra cartea acum de la librăriile online, de aici sau de aici.


[1] Editura Humanitas, Bucuresti, 2012 Traducere din engleză de Dana-Ligia Ilin

[2] dupa cum a fost cazul cu toate societatile distruse de comunisti

[3] Op. cit., pag. 182

[4] pag.187-18

[5] Mao Zedung nu era nici el prea departe de aceste viziuni agrare şi autarhice.

[6] Pag.452

Articole similare

Stalinismul de fiecare zi. Viaţa cotidiană în Rusia Sovietică a anilor 1930, de Shelia Fitzpatrick

Codrut

Dansatoarea lui Degas, de Kathryn Wagner

Mihaela

Jin líng shí san chai (2011) – The Flowers of War

Codrut

8 comments

Razvan 9 aprilie 2013 at 13:22

Am vazut tarziu aceasta recenzie, insa ma bucur ca mi s-a recomandat.
Este foarte buna si merita apreciat acest articol, atat pentru tratamentul inteligent acordat problemei si volumului cat si pentru modul critic si dezinvolt cu care scrii despre despre carte.
Trebuie sa recunosc ca te invidiez pentru acest articol. 🙂

Reply
codrut constantinescu 9 aprilie 2013 at 16:01

Multumesc pentru apreciere. Am vazut ca aveti si dvs recenzia cartii. Am dezbatut-o la Radio France International, la emsiunea ArtCultura prin februarie parca:
http://www.youtube.com/watch?v=bmRGkCfRkDA

Reply
Razvan van Firescu 9 aprilie 2013 at 16:56

Nu se compara recenzia mea cu recenzia dvs. Sunteti mult, mult, foarte mult superior scriituri si culturii mele. 🙂
Acesta este si motivul pentru care m-am suparat ca un articol imposibil de slab ca al domnului Manolescu care trateaza superficial si semidoct este mult mai vizibil decat o frumusete de articol precum cel scris de dvs.
Acum ascult si emisiunea. 🙂

Reply
codrut constantinescu 10 aprilie 2013 at 08:48

NU ma pot eu compara cu N. Manolescu, titanul culturii romane, racheta Patriot interceptoare a criticii valahe. Dansul, in primul rnd, nu este istoric. Drept sa spun nici nu i-am citit recenzia. Nu va suparati, dar “superior” si “inferior” nu au grade de comparatie (foarte superior, mai putin inferior).Spor la lectura! O sa va trimit si noua carte, prin iunie, daca tineti aproape.

Reply
Razvan 10 aprilie 2013 at 10:25

Intr-un avant de modestie am spus cele de mai sus si am recurs la acele cuvinte pentru a-mi exprima exagerat respectul pentru textul dvs.
Faptul domnul Manolescu este un titan al culturii romanesti nu ii da dreptul sa vorbeasca vrute si nevrute despre lucruri pe care nu le cunoaste sau le citeste doar pe jumatate. Adeseori titanii acuza picioarele de lut care ii sustin iar ciocanele pe care le pun la dispozitia “necredinciosilor” nu raman, adesea, neutilizate.
Am ascultat emisiunea dvs. la radio si trebuie sa va recunosc ca m-a dezamagit profund. Mare pacat ca moderatorul nici nu era suficient pregatit si nici nu a parut sa inteleaga volumul lui Snyder. Ca sa nu mai spun ca nu am inteles rostul unui invitat care este invitat sa asculte in loc sa vorbeasca.
Mi-ar face o mare placere o discutie cu dvs. pe marginea acestui volum. 🙂

Reply
codrut constantinescu 10 aprilie 2013 at 10:53

Aveti dreptate, emisiunea nu a fost prea grozava, am avut si eu emotii la inceput, fiind prima oara intr-un post de radio dar si gazdei i-a placut destul de mult sa se auda si sa-si dea cu parerea.Iar atunci cand interveneam peste el se auzea destul de urat, mai ales la radio, unde trebuie sa-l lasi pe celalalt sa termine ce are de spus, altfel nu se mai intelege nimic.

codrut constantinescu 9 aprilie 2013 at 16:02

A aparut si in Revista 22, uitasem.

Reply
Razvan van Firescu 9 aprilie 2013 at 17:01

Sunt un stupid si imi cer scuze. Acum mi-am dat seama ca sunteti coautor al Enervarilor….
Mea culpa…..

Reply

Leave a Comment

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Acest site folosește cookie-uri pentru a oferi servicii, pentru a personaliza anunțuri și pentru a analiza traficul. Dacă folosiți acest site, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Filme-carti.ro prelucrează datele cu caracter personal furnizate de voi în cadrul înscrierilor la concursurile organizate pe blog, în scopul desemnării câștigătorilor. Doar datele câștigătorilor vor putea fi dezvăluite sponsorilor concursurilor respective. Datele personale nu vor fi folosite altfel. OK Aflați mai mult