Care este a doua cea mai populară temă în istoria cinematografiei? (admițând că dragostea este tematica numărul unu). Cred că mâncarea – sub diferitele sale aspecte – ocupă acest loc de cinste. Și dacă sexul mai mult sau mai puțin explicit este imagistica pe ecrane a temei dragostei, atunci ospețele mai mult sau mai puțin copioase reprezintă imagistica temei mâncării. Probabil că nu ar trebui să ne mirăm. În definitiv, impulsul sexual și potolirea foamei sunt cele două instincte primordiale de supraviețuire. Despre ordinea lor discutăm cu altă ocazie. Cert este că ambele sunt necesități dar și pot duce la excese, pot genera momente de sublim și de ridicol, pot aduce ființele umane la extaz și pot ucide. Pentru astăzi am ales să trec în revistă 5 scene memorabile din 5 filme legate de mâncare.
1. Marea crăpelniță (La Grande Bouffe) – Marco Ferreri, 1973
Paradă noastră nu poate începe cu alt film decât ‘La grande abuffatta’ (sau ‘La grande bouffe’) realizat în 1973 de regizorul italian Marco Ferreri. Patru prieteni se întâlnesc la sfârșit de săptămâna în vila unuia dintre ei. Ugo (Tognazzi) este ‘chef’ și proprietar de restaurant. Phillippe (Noiret) este magistrat. Marcello (Mastroiani) este pilot de avion. Michel (Piccoli) este producător de televiziune. Scopul întâlnirii? Să mănânce până crapă. Ceea ce de altfel se va întâmpla. Ospățul începe cu o întrecere – cine poate mânca mai multe stridii. Urmează cărnuri de tot felul, munți de orez și piure-uri, și imens de multe prăjituri … până la moarte. Această satiră sinistră a lăcomiei și consumerismului se încheie cu imaginea post-apocaliptică a vilei invadate de câinii care se înfruptă din resturile ospățului.
2. Praznicul lui Babette (Babette’s Feast) – Gabriel Axel, 1987
‘Babettes gæstebud’ (‘Babette’s Feast) regizat de Gabriel Axel a fost primul film danez care s-a bucurat de notorietate internațională, câștigând în 1987 Premiul Oscar pentru cel mai bun film străin. Filmul a deschis drumul spre consacrare internațională a altor regizori danezi precum Lars von Trier și a școlii cinematografice Dogma 95 care avea să se lanseze in deceniul următor. Este vorba despre adaptarea cinematografică a unei povestiri a scriitoarei Karen Blixen, cunoscută și sub pseudonimul Isak Dinesen. Acțiunea se petrece într-un sat îndepărtat din provinicia daneză Jutland, spre sfârșitul secolului 19, într-o austeră atmosfera protestantă. Este o dramă socială a cărei eroină, Babette (intepretată de actrița franceză Stephane Audran), refugiată din Franța invadată de armata prusacă, își câștigă înțelegerea familiei care o găzduiește și a sătenilor, investindu-și mica ei avere (dobândită la loterie) în pregătirea unui ospăț după rețetele și cu materiile prime ale luxosului Paris unde fusese ‘chef’ într-o cafenea celebră. Rafinatele feluri de mâncare franceze devin o metaforă a întâlnirii culturale și sociale dintre două lumi, dar și un mijloc de a stabili un dialog între acestea.
3. Mâncare, băutură, bărbat, femeie (Eat Drink Man Woman) – Ang Lee, 1994
Mâncare copioasă și aleasă – de data această însă preparată după rețetele și cu condimentele bucătăriei asiatice – se află și în centrul filmului ‘Eat Drink Man Woman’ (titlul original, dacă sunteți curioși este ‘Yin shi nan nu’) care a lansat în 1994 cariera internațională a regizorului de origine taiwaneza Ang Lee. În jurul mesei pregătite de ‘chef’-ul bucătar Chu (jucat de actorul Sihung Lung) se adună în fiecare duminică cele trei fete ale sale și familiile lor. Mâncarea divină gătită de expertul tată nu reușește să fie altceva decât un catalizator al conflictelor între generații și mentalități care îi despart pe membrii familiei. ‘A crește fete și a pregăti o masă este cam același lucru. Până când ai terminat, ti-a trecut poftă‘ – filosofează eroul filmului.
4. Ratatouille – Studiourile Disney, 2007
‘Ratatouille’ este unul dintre filmele mele preferate în genul animației. Este un film minunat despre prietenie și împlinirea viselor, și un elogiu adus artei culinare. Eroul principal își dovedește talentul pregătind un ospăț unic criticului de restaurante Anton Ego (vocea lui Peter O’Toole), ospăț din care nu lipsesc câteva dintre felurile cele mai rafinate ale școlii culinare franceze. Mâncarea animată din film arată extrem de apetisant.
5. Sieranevada – Cristi Puiu, 2016
Voi încheia scurta paradă cu cinematografia românească. Exemplele abundă, aproape că îmi vine să afirm, fără să fi făcut un studiu exact, că scenele de ospețe întrec cu mult în filmele românești scenele de dragoste, cel puțin ca minute pe ecran. Românilor le place să mănânce bine și să bea vârtos, la bucurie, la necaz și chiar și la doliu. Filme cu puternic mesaj social ca ‘4 luni, 3 săptămâni și două zile’ (Cristi Mungiu, 2007) sau ‘Poziția copilului’ (Călin Peter Netzer, 2013) au scene cheie în care ospețele joacă un rol important în definirea relațiilor dintre personaje. ‘Nunta mută’ (Horațiu Mălăele, 2008) aduce pe ecrane un festin de nuntă cu totul special dintr-o perioadă dureroasă a istoriei României. În fine, mai recentele ‘Sieranevada’ (Cristi Puiu, 2016) și ‘Aniversarea’ (Dan Chișu, 2017) aduc in jurul meselor îmbelșugate de familie personaje contemporane, confruntate cu fantomele istoriei și cu realitatea complicată a României de astăzi.
Poftă bună la mese copioase și vizionări interesante la cinematograf cu filme bune, însoțite eventual de o porție mare de popcorn!
(toate imaginile au ca surse ilustrațiile filmelor respective de pe Web site-ul https://www.imdb.com/)
