1001 filme pe care trebuie sa le vezi intr-o viata Filme Recomandat

Un film, două păreri: Good bye, Lenin! (2003)

Good bye, Lenin! (2003)
Regia: Wolfgang Becker

Actori: Katrin Sass, Daniel Bruhl

Sunt bucuros sa constat ca acest film a starnit asa de multe reactii pozitive de la comentatorii tineri de pe Imdb, care nu au cunoscut niciodata comunismul cu adevarat. Sunt bucuros pentru aceasta, pentru ca filmul ne destainuie destule despre cum era viata sub regimul comunist, despre cum un sistem totalitar putea construi o viata in intregime ireala la nivelul unei intregi natiuni, dar, de asemenea, despre cum oamenii puteau ramane umani, puteau continua sa simta si sa iubeasca, sa spere.

Good bye, Lenin!

Ne spune de asemenea multe despre procesul tranzitiei prin care au trecut fostele tari comuniste, un proces care nu a fost roz pentru toate partile implicate si a avut o multime de victime la randul sau – in special in randul populatiei in varsta, care nu au putut sa se adapteze schimbarii, noilor reguli si moralitatii noii vieti din perspectiva capitalista.

„Good bye Lenin” este mai presus de toate un film bun, uman, bine jucat si amar-amuzant – unul dintre cele mai bune sau chiar cel mai bun pe care l-am vazut despre tranzitia Europei de Est de la comunism la libertate.

Nota: 9/10
Dan

O revedere a unui film care m-am impresionat la prima vizionare si care mi-a produs aceleasi emotii si placere si acum, cand mi-am dorit sa il reiau, facand parte dintr-o incursiune in cele mai bune 1001 filme din istorie. Ca intotdeauna, incercarea de reliefare a realitatii din lumea comunista de dupa cel de-al doilea razboi mondial ma atrage, dorind sa vad, sa aflu, sa imi dau seama din carti si filme de ceea ce s-a intamplat si pe langa mine, dar, fiind prea mic, nu am realizat amploarea si adevaratele implicatii. In “Good Bye, Lenin!” suntem in Germania de Est, o tara atat de aproape de Occident, insa la fel de indepartata in privinta politicii si restrictiilor impuse unei populatii despartite de fratii lor printr-un Zid.

Actiunea se petrece chiar in anul 1989, cel care a insemnat ruperea barierelor, a determinat aparitia revolutiilor pasnice sau violente, iar pentru germani caderea Zidului Berlinului, primul pas spre reunificarea Germaniei si deschiderea granitelor intre cele doua tari, RFG si RDG. Dincolo de zid, inainte de caderea propriu-zisa, viata continua la fel de monoton ca in orice tara socialista. Christiane Kerner era o femeie activa a partidului socialist est-german, dupa fuga sotului ei in Occident. Desi copiii ei – Alex (Daniel Bruhl) si Ariane – nu o inteleg, ea isi vinde sufletul socialismului inflacarat pana in ziua in care, la o revolta de strada, lesina si intra intr-o coma profunda.

Calatorie spre trecut

In cele opt luni pe care le petrece in aceasta stare, totul se transforma, totul se schimba: Zidul Berlinului cade, socialismul dispare, granitele se deschid, marile concerne internationale isi fac aparitia si in Germania de Est. Si, dupa trezirea ei, afland ca orice soc i-ar putea aduce moartea, Alex se straduieste sa ii aduca inapoi fericirea socialismului, transformand casa in ceea ce fusese cu opt luni in urma. Eforturile lui, dar si a surorii, cumnatului si noi sale prietene sunt incredibile: cautarea in gunoaie pentru borcane de muraturi din vremea RDG, crearea unei televiziuni clandestine care sa ii aduca mamei ultimele “stiri” ale transformarilor care le zareste prin geamul deschis sau plata unor copii de ziua ei pentru cantece pioneresti.

Filmul imbina hazul de necaz (pentru ca, in cele din urma, este un film amuzant, reconstituirea atenta a unei microlumi comuniste ne face sa vedem si mai bine beneficiile libertatii post-1989, numai coada la achizitia unui Trabant starnind cateva hohote bune de ras) cu nostalgia unei parti a populatiei dupa ordinea si disciplina din perioada comunista. Mama “maritata cu patria noastra socialista” nu a fost niciodata cu sufletul alaturi de socialism si pare ca a facut-o mai mult din razbunare pentru sotul plecat in Occident si care mereu trimitea scrisori acasa, in speranta ca nu va fi uitat. De fapt, a facut-o sa supravietuiasca si sa le asigure copiilor ce era mai bun in acea lume, dupa refuzul ei de a-si urma sotul.

Nota: 9/10
Jovi

Articole similare

Prin blogosfera literară (17 – 23 aprilie 2017)

Dan Romascanu

Prin blogosfera literară (12 – 18 martie 2018)

Dan Romascanu

Camille (1936)

Jovi Ene

1 comment

Leave a Comment

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Acest site folosește cookie-uri pentru a oferi servicii, pentru a personaliza anunțuri și pentru a analiza traficul. Dacă folosiți acest site, sunteți de acord cu utilizarea cookie-urilor. Filme-carti.ro prelucrează datele cu caracter personal furnizate de voi în cadrul înscrierilor la concursurile organizate pe blog, în scopul desemnării câștigătorilor. Doar datele câștigătorilor vor putea fi dezvăluite sponsorilor concursurilor respective. Datele personale nu vor fi folosite altfel. OK Aflați mai mult