The Ghost Writer (2010) – Marioneta
Regia: Roman Polanski
Distributia: Pierce Brosnan, Ewan McGregor, James Belushi, Tim Preece
Scriitorii-fantoma, cum este eroul filmului lui Polanski interpretat superb de Ewan McGregor, sunt oameni fara trecut, fara familie, fara ambitii si fara identitate, cateodata ei nu au nici macar un nume sau noi nu ajungem sa ii cunoastem. Ei scriu deseori carti semnate de barbati si de femei, oameni importanti ai acestei lumi, ei dau forma idelilor si amintirilor acestora si cateodata afla mai mult decat ar trebui despre fortele puterii din aceasta lume. Acesta este momentul din care intra in incurcatura sau chiar sunt in pericol mortal. Nu este nicio problema, de vreme ce ei nu au trecut, familie, ambitii, identitate si uneori nici nume.
Cu aceste premise, The Ghost Writer seamana cu un thriller politic localizat in teritoriul lui Hitchcock. In mainile unui alt regizor, povestea putea fi cu usurinta suprapolitizata, de vreme ce fostul prim-ministru britanic Lang (Pierce Brosnan) este o replica foarte transparenta a lui Tony Blair, cu o nuanta de romantism de vreme ce sotia sa Ruth Lang este interpretata cu multa sensibilitate si mister de Olivia Williams, care ar fi putut deveni punctul de cotitura al dramei. Polanski merge totusi mai departe creand atmosfera cea mai hitchcockiana intr-un film de cand Hitchcock insusi ne-a parasit – el introduce in film propriile drame si temeri.
Fostul prim-ministru nu este doar un politician umilit, in pericol de a fi pus sub acuzare de Tribunalul de la Haga, el este de asemenea un exilat care nu se poate intoarce in propria tara, asa cum este si Polanski de foarte multi ani (si nicio judecata nu este facut si nicio scuza nu este prezentata despre faptul daca este vinovat sau nu). Fascinatia lui Polanski cu privire la apa este de asemenea prezenta si putem urmari si aminti evolutia temei in imaginatia regizorului, de la reflectiile insorite din Knife in the Water, prin tonurile de grotesc din Cul de Sac sau Pirates, pana la tonurile intunecate de aici – apa este mereu o amenintare, o prezenta amenintatoare. Scenele din via Marthei din timpul iernii sunt nu mai putin memorabile, poti simti vantul si singuratatea razbatand ecranul.
Nu totul este perfect si se poate discuta daca subiectul filmului nu este un pic prea inteligent sau daca scena finala nu este prea frumoasa din punct de vedere cinematografic pentru a fi adevarata. Chiar si asa, este unul dintre cele mai bune thrillere politice pe care le-am vazut, din simplul motiv ca nu pune prea mare presiune nici pe politic, nici pe aspectele dramatice ale thrillerului, ci pe sentimentele umane si pe fragilitatea personalitatii Fantomei.
2 comments
Tocmai l-am vazut si eu zilele trecute, nu am mai scris despre el, de vreme ce Dan l-a descris asa de bine. Mi s-a parut si mie unul dintre cele mai bune filme ale anului, desi pana la momentul asta (din ce am vazut eu), Shutter Island este mult mai interesant si mai captivant. The Ghost Writer este de asemenea interesant, bine conceput, poate greu de inteles pentru cei nedeprinsi cu politica si subterfugiile ei.
Si eu il consider un thriller excelent care iti intinde multe capacane. Asemanarile cu filmele lui Hithcock sunt usor observabile pentru noi cinefilii, dar pentru publicul obisnuit sunt sigur ca vor trece fara a fi observate. Un film foarte bun.