Carti de fictiune

Cine sunt, cui aparțin? – ”Ghetoul interior”, de Santiago H. Amigorena

”Ghetoul interior”, de Santiago H. Amigorena Editura Litera, Colecția Clasici Contemporani, București, 2020 Traducere din limba franceză și note: Andrea Năstase ”Vincente era un tânăr evreu. Sau un tânăr polonez. Sau un tânăr argentinian. De fapt, în acea zi de 13 septembrie 1940, Vincente Rosenberg nu știa încă precis ce era.” (pag. 11-12) ”Ghetoul interior” a primit și a fost nominalizat la numeroase premii în Franța de la apariția sa, în august anul trecut, și face parte dintr-o suită de opere literare atipice ale lui Santiago H. Amigorena, care spune că ”acum douăzeci și cinci de ani am început să scriu o carte pentru a lupta împotriva tăcerii care mă sufocă încă de când m-am născut.” Nu știm cât de mult este aici biografie a unuia dintre bunicii săi, cât este realitate și cât este ficțiune, dar este clar că autorul a adus volumului multă emoție și multă sensibilitate personală. (mai mult…)

Kadare at his best: ”Generalul armatei moarte”, de Ismail Kadare

”Generalul armatei moarte”, de Ismail Kadare Editura Humanitas Fiction, Colecția Raftul Denisei, București, 2020 Traducere din albaneză de Marius Dobrescu ”Știi de ce avem medalionul ăsta? m-a întrebat într-o zi. Ca să ne găsească trupul, dacă vom fi uciși. Apoi a zâmbit forțat. Crezi că o să ne caute, într-adevăr, careva oasele? Poftim, să zicem că or să ni le caute. Cu ce mă încălzește asta, mă rog? Nu există o mai mare fățărnicie decât să cauți morții după luptă. În ceea ce mă privește, nu vreau să mă găsească nimeni. Să mă lase acolo unde oi cădea.” (pag. 20-21) Stilul în care povestește Ismail Kadare este impecabil. Și asta inclusiv într-un roman care nu pare atât de provocator la prima vedere, dacă avem în vedere subiectul acestuia, dar și lipsa fantasticului pe care l-am văzut apărând în aproape toate romanele pe care i le-am citit și despre care am scris pe site-ul nostru. Ne aflăm, desigur, tot în Albania, dar personajele principale sunt aici niște italieni, care se întorc după douăzeci de ani în țara pe care au cucerit-o și cu care au luptat în al doilea război mondial, pentru a-și dezgropa morții și a-i duce din nou acasă, în pământul natal. (mai mult…)

“Chiar aşa, Bob băiete”: Bob Honey care face și drege, de Sean Penn

”Bob Honey care face și drege”, de Sean Penn Editura Polirom, Colecția Biblioteca Polirom. Actual, Iaşi, 2020 Traducere din limba engleză şi note de Vlad Pojoga Sean Penn, un actor, scenarist, regizor si producator din galeria cinematografiei contemporane de varf. Premii si nominalizari… o recunoastere repetata a valorii sale artistice. Vreo 200 de pagini. Atata numara debutul literar publicat in 2016, a lui Sean Penn. Dar sunt 200 de pagini mustind de observatii atente asupra lumii in care traim, expuse cu o voce extrem de articulate, dureros de critic la adresa acesteia. Dar si cu unde de satira si  umor carambolesti. (mai mult…)

„La dracu’ cu oamenii obișnuiți!”: Micul saturnian, de Octavian Soviany

”Micul saturnian. Seria Lelian, cartea I”, de Octavian Soviany Editura Hyperliteratura, București, 2019 O carte remarcabilă! Asta mi-a venit să spun despre ea și iată, am spus-o, chiar dacă este doar primul volum dintr-o serie a cărei continuare o aștept cu nerăbdare. Seria Lelian, autobigrafia lui Paul Verlaine, ilustrând un destin frământat ca toate marile destine. Dar... stați puțin! Cum adică: autobiografia e a lui Verlaine, dar e scrisă de Soviany? Poate tradusă de el! Nici nu știu ce să spun căci după cum arată cartea, abia această a doua opțiune îmi pare valabilă. O autobiografie în toată regula, scrisă la persoana întîia și exhibând detalii pe care doar eul propriu le poate cunoaște și nimeni altcineva. Doar persoana întîia, nu a doua sau, Doamne ferește, a treia! Și numai dacă acea întîie persoană este predispusă la destăinuiri. Așa pare și de aceea, luându-și seama, Paul Verlaine ține să pună el însuși lucrurile la punct. În ianuarie 1896, cu patru zile înainte de a muri, spunea despre cartea pe care urma să o scrie 123 de ani mai târziu: (mai mult…)

Tumultul interior al unei pasiuni artistice: ”Sărutul pictat”, de Elizabeth Hickey

”Sărutul pictat”, de Elizabeth Hickey Editura Nemira, Colecția Babel, București, 2020 Traducere de Irina Cerchia Arta a reprezentat întotdeauna un refugiu, atât pentru creatorii săi, cât și pentru privitori și iubitori de frumos. În vremuri de restriște, în perioade de agitație socială cauzate de diverși factori (politici, economici), omul s-a retras către lucruri care să-i deturneze atenția și sentimentele de frică. Fie că vorbim de teatru, de muzică, de literatură sau de artele plastice, fiecare ramură artistică a reprezentat la un anumit moment un buncăr de apărare față de vitregiile vieții. Au existat, desigur, și artiști prigoniți, care au suferit din pricina avangardismului creațiilor lor, care nu au fost apreciați la adevărata lor valoare în timpul vieții – mă gândesc aici la un Van Gogh sau un Egon Schiele – și care au trebuit să se lupte chiar cu cei care ar fi trebuit să-i apere, privitorii și publicul. Cu toate acestea, astăzi nu este vorba despre un asemenea artist, ci despre unul care a scandalizat la început opinia publică prin noutatea șocantă a lucrărilor sale, dar care a reușit să treacă rapid pragul posterității și să se clasicizeze (ba chiar să devină extrem de comercial) încă din timpul vieții. Doamnelor și domnilor cititori și iubitori de artă, permiteți-mi să vă conduc în fascinanta lume a trecerii dintre secolele al XIX-lea și al XX-lea într-o Vienă care nu cunoștea încă mirosul de praf de pușcă și care se delecta doar cu aromele de apfelstrudel, Sacher Torte și Wiener schnitzel. (mai mult…)

Dragoste și speranță la înălțime: ”Biblioteca de pe Lună”, de Francesc Miralles

”Biblioteca de pe Lună”, de Francesc Miralles Editura Humanitas Fiction, Colecția Raftul Denisei, București, 2020 Traducere din spaniolă de Tudora Șandru Mehedinți și Lavinia Similaru ”Dacă exista o posibilitate cât de mică de a părăsi Pământul acela mizerabil ca s-o îmbrățișeze pe Moira, va face pe dracu-n patru ca să încerce.” (pag. 72) Mi l-am imaginat pe Verne, personajul principal al ”Bibliotecii de pe Lună”, imaginat de scriitorul spaniol Francesc Miralles, ca fiind o reîncarcare a celebrului scriitor, permanent explorator în scris al spațiului și timpului. Nici Verne nu este departe de a fi o copie exactă, de vreme ce este un simplu filolog, specialist în limba sanscrită, într-un viitor destul de apropiat, când bogații planetei se pregătesc să colonizeze Luna sau măcar să o viziteze în scop turistic. ”De la Pământ la Lună” vă spune ceva, în acest context? (mai mult…)

O altfel de normalitate. „Tabachera din Bagombo”, de Kurt Vonnegut

„Tabachera din Bagombo”, de Kurt Vonnegut Editura Humanitas Fiction, Colecția Raftul Denisei, București, 2020 Cu o introducere a autorului Prefață de Peter Reed Traducere și note de Alexandra Coliban „Știința dăduse umanității suficientă putere cât să distrugă Pământul, iar politica dăduse umanității o certitudine destul de clară că această putere avea să fie folosită.” Îmi pornesc melodia „I've got you under my skin” și mă așez confortabil să citesc din volumul „Tabachera din Bagombo” de Kurt Vonnegut. În jurul meu e o liniște bună de uns pe o felie crocantă de pâine proaspăt scoasă din cuptor. Acest deliciu diurn merge perfect cu ironia sănătoasă a lui Vonnegut și cu personajele sale atât de spectrale, diafane, ușor absurde, dar extrem de conectate unei altfel de normalități – celei de după cel de-al Doilea Război Mondial. (mai mult…)

Sălbăticia are propriile reguli: Copiii de pe Volga, de Guzel Iahina

”Copiii de pe Volga”, de Guzel Iahina Editura Humanitas Fiction, Colecția Raftul Denisei, București, 2020 Traducerea din rusă de Luana Schidu ”În mod inexplicabil se destrăma și timpul.” Cel de-al doilea roman al scriitoarei Guzel Iahina îl are în centru pe Bach, un Schulmeister aruncat parcă într-un timp care nu i se potrivește, dar care reușește să se adapteze și mai mult, să supraviețuiască unor condiții pe care la începutul volumului nici nu și le-ar fi închipuit. Volumul are puternice accente de realism magic și mi-a amintit de textele lui Gabriel Garcia Marquez, Vasile Voiculescu (proza fantastică), dar și Kenzaburo Oe (în special de ”Stârpiți răul de la rădăcină, împușcați copiii”). O împletire inedită dintre vechi și modern, o tranziție graduală de la oamenii sălbatici de pe malurile Volgăi, la omul nou - comunistul, care se insinuează și în cele mai obscure colțuri. (mai mult…)

A doua șansă. „Tot binele și tot răul”, de Care Santos

„Tot binele și tot răul”, de Care Santos Editura Humanitas Fiction, Colecția Raftul Denisei, București, 2019 Traducere de Jana Balacciu Matei "Lumea are nevoie de copii mult mai mult decât vrea să recunoască" Dacă ești din generația oamenilor care au interacționat cu telenovelele spaniole sau mexicane, știi cu siguranță că familia, relațiile interumane sunt piatră de temelie a acestora, lucru extrem de valabil și în cazul literaturii, în care hispanicii pun multă pasiune, durere și emoție în formă pură. Deși, de multe ori, au fost cumva blamați datorită succesului lor comercial, aceștia nu renunță și oferă lumii tot mai multe cărți cu adevărat bune. În această cronică voi încerca să analizez prima mea interacțiune cu scriitoarea Care Santos. Aceasta a văzut lumina zilei în apropierea Barcelonei și a început să scrie încă de la vârsta de 8 ani, începuturi care i-au prevestit un succes mare, adeverit în prezent, când opera sa este tradusă în peste 20 de țări. (mai mult…)

Ispitit de neant: ”Dincolo de frontiere”, de Andrei Makine

”Dincolo de frontiere”, de Andrei Makine Editura Polirom, Colecția Biblioteca Polirom. Actual, Iași, 2020 Traducere: Daniel Nicolescu Ca un veritabil supermarket cu fantasme, ultimul volum semnat Andreï Sergueïevitch Makine, scriitor născut în Siberia, care își publică textele în limba franceză, ne poartă prin viețile a trei personaje: scriitorul însuși, alter-egoul și psuedonimul său, Gabriel Osmonde și Vivien Lynden. Fie că vorbește despre Marea Strămutare sau despre Alternaștere, scriitorul imaginează scenarii pline de umbre și temeri, în care protagoniștii stau sub semnul unui eșec intrinsec.  (mai mult…)