Carti de fictiune

Patru nuvele de Ismail Kadare: ”Călărețul cu șoim”

”Călărețul cu șoim”, de Ismail Kadare Editura Humanitas Fiction, Colecția Raftul Denisei, București, 2020 Traducere din albaneză de Marius Dobrescu Motto: ”Asta a fost demult, în comunism. Nu-ți spunea nimeni nimic. Dar acum se întâmplă invers: oamenii vorbesc chiar mai mult decât știu. Mica noastră Albanie a fost ca un burete, ca o gaură neagră mai bine zis. Tot răul pe care l-a înghițit atunci acum îl dă afară.” (pag. 45) Patru nuvele apărute în perioada 2000-2004, conform descrierii din primele pagini ale cărții, din care două create în 1968, respectiv în 1986, în care Ismail Kadare se preocupă de subiectul care l-a interesat și îl va interesa întotdeauna, istoria Albaniei, cu precădere din perioada comunistă. Concise, fiecare având în jur de 50 de pagini, ele oferă o privire limpede asupra tematicii și stilului predilecte ale autorului albanez, excelent tradus, ca de obicei, de Marius Dobrescu. (mai mult…)

Drama refugiaților din Siria: ”Apicultorul din Alep”, de Christy Lefteri

”Apicultorul din Alep”, de Christy Lefteri Editura Litera, Colecția Buzz Books, București, 2020 Traducerea din limba engleză și note de Emanuela Tegla Motto: ”Oamenii nu sunt ca albinele. Nu muncim împreună, nu avem conștiința binelui comun – mi-e cât se poate de clar acum.” (pag. 95) S-au înmulțit, în ultimii ani, mărturiile celor care au suferit, din diferite motive, în țările arabe sau africane, mai ales mărturiile scrise de femei. În schimb, sunt puține cărți care oferă cititorului occidental drama refugiaților din diverse părți ale lumii, mai cu seamă din Siria și Afganistan, care aleg calea drumului către Vest. Cel puțin așa percep eu fenomenul, iar una din cauze este că acest fenomen este departe de a fi încheiat. Inițiativa semnată de Christy Lefteri este, așadar, lăudabilă și, în multe părți ale sale, reușită, chiar dacă este în mare măsură ficțională, venind însă din perspectiva unei scriitoare care a ajutat personal refugiații, de la fața locului, de la un centru din Atena. (mai mult…)

Drama germanilor din Rusia: ”Copiii de pe Volga”, de Guzel Iahina

”Copiii de pe Volga”, de Guzel Iahina Editura Humanitas Fiction, Colecția Raftul Denisei, București, 2020 Traducerea din rusă de Luana Schidu Motto: ”Totul era de fapt hotărât înaintea lui și pentru el, rămânea doar să îndeplinească ceea ce era scris.” (pag. 24) În 2018, am citit primul roman al rusoaicei Guzel Iahina, ”Zuleiha deschide ochii”, și l-am considerat printre cele mai bune cărți citite în acel an, așezându-l pe același raft al capodoperelor de ficțiune apărute în România în ultima perioadă, alături de Laur și Stoner. Mi s-a părut că Iahina scrie impecabil, într-un stil ce amintește de marile cărți rusești și, poate de aceea, după acel excelent roman, nu m-am așteptat ca ea să scrie ceva la fel de bun. Ei bine, a reușit, ”Copiii de pe Volga” este un roman excelent. (mai mult…)

Despre frumusețea artei și incertitudinea umanității: ”Către frumusețe”, de David Foenkinos

”Către frumusețe”, de David Foenkinos Editura Humanitas Fiction, Colecția Raftul Denisei, București, 2020 Traducerea din franceză de Daniel Nicolescu Motto: ”Frumusețea rămâne cel mai bun leac pe care-l avem împotriva incertitudinii.” (pag. 9) Atunci când prestigiosul profesor de istoria artei Antoine Duris se retrage de la Universitatea din Lyon pentru a deveni un simplu paznic la Musée d'Orsay se pun multe semne de întrebare: Oare de ce a decis să facă aemenea transformare? Ce ascunde trecutul său? Cum poți accepta un erudit într-un post care îi îndeamnă pe vizitatori să nu folosească flash-ul? De la angajatori până la noii săi prieteni și colegi, toți își spun că Antoine ascunde în mod sigur ceva, sigur în spatele său există o dezamăgire profundă, o depresie, un trecut întunecat. (mai mult…)

Sindromul post-traumatic pe înțelesul tuturor: ”Dragă Edward”, de Ann Napolitano

”Dragă Edward”, de Ann Napolitano Editura Litera, Colecția Buzz Books, București, 2020 Traducerea din limba engleză și note de Dana-Ligia Ilin Încă din primele pagini ale romanului, descoperim primele informații despre accidentul care este în centrul acestuia: un avion se prăbușește din cauze necunoscute, consecințele sunt catastrofale – 191 de morți, un singur supraviețuitor. Îl cunoaștem repede, îi vom afla povestea și vom trăi alături de el efectele cele mai nocive și mai impresionante ale sindromului post-traumatic. (mai mult…)

Captiv în propria viață: ”Gândește-te că nu mai sunt”, de Adam Haslett

”Gândește-te că nu mai sunt”, de Adam Haslett Editura Paralela 45, Colecția: Ficțiune fără frontiere, Pitești, 2020 Traducere: Alexandra Turcu Atunci când nu reușești să îmbraci cu sens cotidianul, depresia se poate propaga nu numai în viața proprie, ci și în viețile celor de lângă tine. Frumusețea poate veni din natură, iubire și mai ales din artă, în ciuda nefericirii care se strecoară în cele mai subtile note. Personajele lui Adam Haslett, finalist Pulitzer Prize și National Book Award, încearcă să creeze combinația potrivită de cuvinte pentru a descrie durerea și a o face suportabilă. Viața lor capătă astfel o intensitate greu de imaginat, iar propriul sacrificiu devine prilej pentru pentru bucuria generată de precaritatea existenței. (mai mult…)

”Toţi avem nevoie din când în când de un strop de magie, nu?”: Cafeneaua micilor miracole, de Nicolas Barreau

”Cafeneaua micilor miracole”, de Nicolas Barreau Editura Paralela 45, Colecţia Best Seller Romance, Pitești, 2019 Traducere din limba germana de Monica Grigore Motto-ul acestui roman este urmatorul: “-Cred in finaluri fericite. Sunt singurele care mi se par logice.   -Credeti si in basme?   -Mi se pare ca toti avem nevoie din cand in cand de un strop de magie, nu?” (Peter Bogdanovich, She’s Funny That Way) Completez in privinta lui Peter Bogdanovich = regizorul peliculei What’s up Doc!, din 1972, cu Barbra Streisand si Ryan O’Neal. Am avut o nedumerire rasfoind prima data acest roman. M-am intrebat de ce traducerea s-a facut din limba germana, atata timp cat numele autorului suna cat se poate de frantuzesc. Prin urmare, am dat o cautare pe net si prima informatie gasita mi s-a parut rocambolesca, cel putin spus: “Bazat pe o speculatie apartinand lui Elmar Krekeler, critic literar al ziarului Die Welt, Nicolas Barreau este un autor de fictiune si prin urmare, un pseudonim al autoarei germane Daniela Thiele”. Am mai cautat si am gasit pe Goodreads urmatoarele: “Nicolas Barreau s-a nascut in 1980 la Paris, avand un tata francez si o mama germana. A studiat la Sorbonna limbi straine si literatura romantica si a lucrat intr-o librarie din Rive Gauche, Paris dar este departe de a fi un viermisor de carte, fara experienta. Romanele sale au castigat un public entuziat”. Das Café der kleinen Wunder a vazut lumina tiparului in anul 2016 in Germania, la Thiele Verlag :) . Si sigur, inclin sa cred (privindu-i fotografia de tanar frumusel, tot de pe sursa internetului) in informatiile din linia a doua, Autorul este barbat! Daniela Thiele, cu fata acestui tanar, ar fi o femeie respingatoare :) . Dar n-as arunca prea departe ipoteza unui pseudonim masculin, arogat de catre o “doamna misterioasa”, luand in considerare obsedantele tematici romantice abordate. Pot sa spun ca personal nu ma dau in vant dupa acest gen, insa data fiind conjunctura in care ne traim viata in ultimul timp, am zis ca pe langa cestile da ras, umor si satira care ma ajuta sa rezist, n-ar fi rau sa incerc si o lingurita de romace. Si zic ca nu am gresit, pentru ca lasand deoparte clieseele des uitilizate in scrierile de gen, paradoxurile existentiale vehiculate, slabiciunile logice in constructia epica, totusi acest roman vine in conditiile de astazi cu oferta generoasa a unei calatorii duble, PARISUL si VENETIA, mai ales Venetia… cu istoria sa, arta sa si imaginile care se developeaza cu inspiratie si prospetime sub ochii mintii cititorului. Plus ca eu personal am aflat ceva nou si recunosc cu jena ca pana la varsta mea nu am auzit despre dromologie si Paul Virilio, ceea ce cred ca este valabil pentru multi altii. Personajul principal, Eleonore Delacourt, careia ii place mai degraba apelativul Nelly, este o tanara care a studiat istoria si filosofia si care in calitate de asistenta a profesorului si mentorului ei, Daniel Brauchamps  si sub indrumarea acestuia, pegateste o importanta lucrare de grad despre dromologul…

Defectiv de gen: ”Mâna stângă a întunericului”, de Ursula K. Le Guin

”Mâna stângă a întunericului”, de Ursula K. Le Guin Editura Nemira, Colecția Nautilus, București, 2018 Traducere: Mihai-Dan Pavelescu Mâna stângă a întunericului face parte dintre cărțile care au influențat literatura science-fiction a ultimelor decenii. Dincolo de politică sau știința din roman, Ursula le Guin scrie o poveste  complexă despre prietenie și dragoste. Un sol este trimis pe Gethen, o lume extraterestra unde nu există prejudecăți de gen, iar biologia androgină elimină problema dominației masculine și a supunerii feminine. Scopul lui e integrarea Gethenului într-o comunitate intergalactică în expansiune. (mai mult…)

“El lovește la întâmplare. Motivul său, necunoscut. Nimeni nu e in siguranţă…”: Motivul X, de Stefan Ahnhem

”Motivul X”, de Stefan Ahnhem Editura Litera, Buzz Books, Bucuresti 2020 Traducere din limba engleză de Dana-Ligia Ilin “Tot ce ştii este greşit” (G. Paldynski) Din nou in actiune, in lupta cu derapajele periculoase si intunecate ale psihicului uman, in timpuri in care democratia permite prea mult unora, pentru a se implini si a actiona la limita inumanitatii. Ahnhem a lasat cireasa de pe tort pe ultimele pagini ale romanului din seria Fabian Risk citit si recenzat de curand. (mai mult…)

Pășind prin viață spre moarte în acorduri de chitară: ”Brisbane”, de Evgheni Vodolazkin

”Brisbane”, de Evgheni Vodolazkin Editura Humanitas Fiction, Colecția Raftul Denisei, București, 2019 Traducere: Adriana Liciu Denisa Comănescu, coordonatorul Colecției Raftul Denisei al Editurii Humanitas Fiction, spunea despre „Laur”, romanul-fenomen al lui Evgheni Vodolazkin, că o asemenea carte apare doar o dată la câțiva zeci de ani. Încă nu am ajuns la acest de-al treilea volum semnat de autorul rus, însă pot spune cu mâna pe inimă că cele două pe care le-am citit până acum, Aviatorul și Brisbane constituie două dintre revelațiile mele literare ale anilor 2019 și 2020 (până acum). Ambele capodopere (căci altfel nu am cum să le numesc) sunt incursiuni rafinate în terifianta, dar și fascinanta lume a morții, care devine la Vodolazkin un vehicul pentru dorința de a trăi. (mai mult…)