„Miracolul de la poștă”, de Catherine Siguret
Curtea Veche Publishing, Imprintul Byblos, București, 2025
Traducere din limba franceză și note de Ludovic-Ștefan Skultéty
Tare mult m-a bucurat această carte și mi-a încălzit sufletul. Aveam nevoie de o poveste luminoasă (puțină magie de Crăciun în mijlocul primăverii) și acest roman s-a dovedit o alegere perfectă, mai ales că sunt o mare iubitoare de corespondență clasică. Inspirat dintr-un caz real, această poveste ne plonjează în atmosfera anilor 1960 și reconstruiește lanțul de întâmplări care a condus la apariția în Franța, în 1962, a Secretariatului lui Moș Crăciun.
Prezent încă de la prima pagină, personajul feminin principal, Magdeleine, este un liant puternic al celor care locuiesc în satul normand Veules-les-Roses, gestionând oficiul poștal local. Este o femeie caldă și altruistă, un om bun care veghează asupra celorlalți. Iartă furtișagurile nevinovate ale copiilor și îmblânzește adulții taciturni, doar ascultându-i. Preocupată de serviciul public, se așteaptă ca oamenii să plece mai fericiți din spațiul unde muncește cu drag. Foarte ancorată în vremurile de atunci, citea Bonjour tristesse de Françoise Sagan și frecventa cinemaul.
Acțiunea nu pare așadar a fi prea complicată: Magdeleine asistă la tot felul de mici drame casnice, observând trecerea zilelor și sosirea/plecarea veștilor prin scrisori, telefon sau telegraf. Din acest univers provincial animat și colorat fac parte tot felul de personaje: Georges, soțul lui Magdeleine, Yves, fiul ei, cu Brigitte, nora ei, și Gabrielle, nepoata, Françoise – poștărița etc.
Totul pare a gravita în jurul ei, influența ei își lasă amprenta asupra celorlalți:
Un miracol nesperat. Nimic nu era întâmplător, Magdeleine o știa bine. Françoise simți cum își recapătă energia: ideea de a avea grijă de alții îi ridica moralul, pentru că e întotdeauna mai ușor să-i ajuți pe alții decât pe tine însuți.
Datorită faptului că ajunge să citească scrisoarea lui Gabrielle adresată lui Moș Crăciun și marcată de faptul că nepoata ei suferă așa de mult după tatăl său posibil mort în război, Magdeleine se gândește că și ceilalți copii au temeri la fel de mari și consideră că stă în puterea ei să schimbe ceva. Așadar își asumă rolul de Moș Crăciun și răspunde la scrisorile copiilor. Și de aici, totul se rostogolește în tăceri, agitație și fapte bune pentru cât mai mulți copii mici și mari.
Magdeleine ajunge până la final un fel de înger păzitor al oamenilor din comunitate:
Familia se extinsese, avea ea impresia. Se considera mama tuturor sătenilor din Veules, având misiunea de a-i proteja pe măsura dragostei pe care o avea de oferit.
Am observat încă de la început fluiditatea scriiturii lui Catherine Siguret, menită să ne prindă și să ne conducă în ritmul alert al poveștii. Romanul are 13 capitole, majoritatea încheindu-se cu un element de suspans, care ne ajută să dăm pagina mai repede. Povestea este plină de mici aventuri amestecate cu o doză de emoție, nu ai cum să nu îndrăgești aceste personaje simpatice și mai ales pe inimoasa Magdeleine. Chiar și eroul negativ, insistentul inspector departamental Bouquet, pare a-și pierde în timp asperitatea.
Am remarcat de asemenea cu încântare că autoarea a fost preocupată să dea și o tentă feministă anumitor aspecte din roman, menționând Mișcarea pentru Planificarea Familială, care ocrotea și femeile afectate de violența domestică.
Această carte de atmosferă și relaxare, cu o alură ușoară de film Hallmark, oferă o viziune înduioșătoare și tandră asupra oamenilor care ne înconjoară, cu o mare doză de optimism și o puternică perspectivă inspiraţională.
În concluzie, vă recomand cu drag să o deschideți ori de câte ori doriți să zâmbiți mai mult sau să o faceți cadou cuiva care are mare nevoie să-și recâștige încrederea în umanitate (de Crăciun și nu numai).
Puteți cumpăra cartea: Curtea Veche Publishing/Libris.ro/Cărturești.ro.
(Sursă fotografie autoare: Goodreads.com; Sursă copertă carte: Libris.ro)
