C’mon C’mon (2021) – Hai, hai!
Regia: Mike Mills
Distribuția: Joaquin Phoenix, Gaby Hoffmann, Woody Norman
Mike Mills este unul dintre acei scenariști-regizori care au formidabilul talent de a aduce viața adevărată, așa cum o cunoaștem, pe ecrane. Am remarcat acest lucru la unul dintre filmele sale precedente – ’20th Century Women’ și opinia aceasta mi-a fost confirmată de vizionarea celui mai recent film de lungmetraj al său (din 2021) – ‘C’mon C’mon’. Este o poveste de viață cu personaje atât de reale încât ni se pare că le cunoaștem de când lumea, și în același timp un film cizelat, cu momente frumoase de cinematografie, pe măsură autenticității poveștii și a personajelor.
Johnny este reporter radio sau poate autor de podcasturi audio. În această perioadă a carierei sale se specializează în interviuri cu copii și adolescenți din medii sociale diverse cărora le pune întrebări despre viața lor și mai ales despre felul în care văd viitorul. Viața personală îi este complicată. Împreună cu sora sa, Viv, ingrijise agonia îndelungată a mamei lor, care murise cu un an în urmă. Este necăsătorit și nevindecat încă după o legătură pe care pare că o regretă. Atunci când Viv îi cere să-l aibă în grijă pe fiul ei de 9 ani, Jesse, pentru ca ea să se poată ocupă de sănătatea soțului ei, Johnny se găsește într-o situație neobișnuită pentru el. Relația unchi nepot este complicată și un teritoriu necunoscut pentru un burlac care începe să îmbătrânească. Cei doi vor porni într-o călătorie din California la New York, de la Detroit la New Orleans, în care vor descoperi peisaje din America văzute prin ochii copiilor pe care-i intervievează, dar mai ales vor învăța să se cunoască unul pe celălalt și pe ei înșiși.
Mike Mills și directorul de cinematografie Robbie Ryan au ales să folosească imagine alb-negru, ceea ce se integrează foarte bine cu secvențele documentare și dă ocazia unor reprezentări totodată autentice și stilizate ale locurilor prin care trec cei doi eroi: plajele californiene, străzile New York-ului, Detroitul în decădere și New Orleans în zilele de carnaval. Interviurile sunt și ele autentice, Joaquin Phoenix a intrat complet din rol în viața de reporter și împreună cu o colegă a pus întrebări și a inregistrat răspunsuri care ar putea constitui subiectul unui documentar separat. Această tehnică întărește senzația de autenticitate a legăturii dintre unchiul care se găsește în postura de tată surogat stângaci și nepotul care în multe momente este mai matur emoțional decât el. Profesia de reporter radio a lui Johnny este un pretext bun pentru a face (lucru rar in filmele de azi) procedeul de voice-over credibil și bine integrat. Woody Norman este o alegere formidabilă și, ca întotdeauna când văd pe ecran un actor copil dominând un film și cucerind inimile, mă tem și mă întreb cum va evolua viața și cariera sa dacă el și părinții vor decide să o continue. Mi-a plăcut mult și Gaby Hoffmann, care joacă rolul lui Viv, – o actriță foarte interesantă și mai puțin cunoscută. ‘C’mon C’mon’ este un mozaic cinematografic frumos și emoționant, asamblat din piese de viață.
Nota: 9/10
(Sursă fotografii: IMDb.com)
